- Diverse - nr. 105 / 31 Mai, 2013 Eram in control la spitalul Bacau, pentru verificarea cazanelor de abur si a sterilizatoarelor supuse controlului ISCIR. Pe la ora 9 se da un semnal de urgenta ca toate salile de operatii, salvarile si personalul medical sa plece imediat in zona Pietris, pe malul Siretului. Avionul T.A.R.S. (Transporturi Aeriene RomanoSovietice) un L.I.2, linia aeriana Iasi-Bacau-Bucuresti, s-a prabusit. Directorul spitalului mi-a zis sa merg si eu cu ei. Ajunsi in zona, era o colina, un deal in forma de con, in varf doi stejari batrani, iar intre ei era infipt fuselajul cu aripile frante si spatele rupt. Din spate se vedeau toate scaunele rupte din podea spre cabina pilotilor si cadavrele pasagerilor, grav mutilate, iar cei doi piloti erau aruncati prin ferestrele din fata la circa 20 de metri. Au venit si cei din Bucuresti, la ancheta, resturile de cadavre au fost aduse la morga spitalului, s-au adus 27 de sicrie si imbracaminte, medicii si tot personalul le-au adunat dupa urmele de imbracaminte si le-au pus in sicrie. Au reusit sa adune 26 de cadavre si nimic din al 27-lea pasager, conform tabelului transmis de la Iasi. S-a inchis si sicriul 27. Si-au pierdut viata pilotii, stewardesa, un general de armata cu sotia si copilul, alti doi colonei, un actor de opera, un muzician si altii. S-au scris etichete cu numele pe sicrie. Au inceput sa vina rudele. Intr-un avion s-au urcat sicriele celor din Bucuresti, Iasi, iar in morga ramane un sicriu cu numele de Popescu Ioan. Au trecut vreo doua zile si nu a venit nimeni sa-l ia. Intr-o zi de vineri, vine un cetatean din Iasi putin baut si cere sa vada sicriul celui de-al 27-lea pasager. I se arata si omul incepe, cand sa rada, cand sa planga, cei din spital credeau ca are socuri sufletesti. Vede el pe sicriu Popescu si iar rade si lacrimeaza, apoi se linisteste si zice: domnilor, eu sunt Popescu Ioan di