Indiscutabil Nae Alexandru este unul dintre cei mai talentaţi actori ai Teatrului Tănase şi ai comediei. Umorul lui frust şi onest e dublat de concepţii şi mod de viaţă decent şi generos, cu speranţa că într-o zi actorul român va avea şi el un statut ca afară. Şi poate un sindicat puternic. Tot ca afară. Până atunci vorbim despre început şi prezent şi sperăm la viitor. Cu umor. Sursa: GABI BOHOLT / WWW.TEATRULTANASE.RO
Nuami Dinescu: Tu eşti un actor popular, bag seama. Aşa te strigă lumea mereu?
Nae Alexandru: Depinde de ce fac în anul respective. Dacă anul ăsta am făcut reclamă la hemoroizi, lumea strigă pe strada: îi ţineţi la cutie? Că aşa e finalul reclamei: ţineţi hemoroizii la cutie, nu mai înţeleg nimic! Nu mi-am dorit să fiu popular, mi-am dorit să fiu actor. Înainte, când dădeam bani pe strada într-un show de televiziune, mă opreau pe unde mă vedeau îmi dădeau cărţile lor de vizită, cu adresa şi număr de telefon şi-mi spuneau să merg la ei acasă, că mă aşteaptă duminica viitoare
Te-ai gândit de la început să fii actor de revistă?
Eu nu m-am gândit nici-o clipă să fac altă meserie decât aceea de actor. Când eram mic imitam perfect toţi actorii de comedie. Eram inebunit după Louis de Funes. Imitam perfect orice actor, de la Bibanu’ la Jean Constantin, le ştiam filmele pe dinafară. Am încercat pur şi simplu să fac ceea ce am simţit şi pe mine m-a ales comedia. Asta e tot.
Şi la Tănase cum ai ajuns?
Am terminat facultatea la 22 de ani; să fii actor la 22 de ani e o chestie senzaţională. Mi-am zis că văd eu ce-o să fac. Am plecat, mi-am făcut vacanţa cu iubita deatunci şi m-am întors în toamnă în Bucureşti, acasă. Şi am început să bat la uşile teatrelor. Nu mi-a deschis nimeni nicio uşă. Nu mă ştiţi din facultate? Da, da, vino mâine. Poimâine – vino răspoimâine... de unde? Şi-am ajuns la Horia Popescu, care mi-a zis: dragă, ce să
