Săptămânalul „Tribuna – culturală, socială, politică şi informativă” publică în ediţia din 27 ianuarie 1941, un „Proces verbal” al adunării generale extraordinare a „Fabricei de hârtie <> din Buşteni, sub preşedinţia D-lui Otto Schiel”, care avusese loc în ziua de 19 decembrie 1940. De fapt, în „Tribuna” este reprodus, probabil contra-cost, respectivul proces-verbal, publicat iniţial în „Monitorul oficial”. Din consiliul de conducere al societăţii comerciale făcea parte şi fratele lui Otto, Fritz Schiel. Erau, desigur, urmaşi ai fraţilor Carol şi Samuel Schiel, întemeietori ai fabricii. Au fost „prezenţi sau reprezentaţi 28 d-ni acţionari, posedând 4559 acţiuni, adică mai mult de trei pătrimi din totalul de 5719 acţiuni ale capitalului social”. Adunarea generală a hotărât „disolvarea şi lichidarea societăţii anonime <> fost Waller & Co. Azuga”. Respectiva societate era proprietatea aceloraşi acţionari ai fabricii şi avea ca obiect de activitate exploatarea forestieră de pe muntele Retivoiu.

Fabrica de hârtie a fost înfiinţată de către fraţii Carol şi Samuel Schiel, saşi din Râşnov. A început producţia la 1 octombrie 1882. În fapt, societatea „C & S Schiel şi succesorii Buşteni” era un adevărat complex, cuprinzând, în afara fabricii centrale, exploatările forestiere din Bucegi şi din muntele Retivoiu, funicularul şi căile ferate proprii. Dezvoltarea rapidă a societăţii, care s-a făcut cunoscută în toată ţara, având numeroase comenzi, a făcut ca satul modest care erau Buştenii, până în anul 1880, să crească, până a devenit oraşul de astăzi (primind acest statut în 1946). Buştenarii, recunoscători fraţilor Schiel, le cinstesc memoria, parcul central al staţiunii purtând numele lor. Până să devină căutata staţiune montană de astăzi, pe când Buştenii erau eclipsaţi de vecina mult mai cunoscută şi căutată Sinaia, în jurul anului 1900, peste 1700 d