Dis-de-dimineaţă, când se duc oltenii’n piaţăăăă, iară eu luam calea capitalei Kakastanului dinspre republică, m-am decis să mă impregnez cu spiritul bluesului neaoş, ca să am ceva de glojdeală, recte abureli, pentru cine are timp de angoasele mele din gazetă. Ăl de Sus mi-e martor că doar ieri am dezarhivat albumul din 2013, Cotton Mouth Man, al unui muzicuţist de mare clasă, James Cotton, primit de la un distins prinţ, Bubuşkin. Şi prinţi de n-au fost, neam de neamu’ lui, pentru mine el este cu adevărat aşa doar pentru muzica nobilă ce obişnuieşte s-o asculte şi să mi-o împărtăşească. Una dintre melodii, He Was There, m-a lăsat cu gura căscată, păzea!, noroc de mine că nu-s alături de Jiji „Inimă de mioară”, acolo, unde nu-i de-ajuns dacă dormi cu spatele la perete, când ai prostul obicei să aţipeşti cu gura deschisă, hehe!
Ia’n uitaţi-vă ce zice rumânu’ Cotton, autobiografic, în engleză (urăsc englezirea în care ne fandosim, dar n-are haz să traduc bijuteria de text al melodiei, iar un seărci pe goagăl ajută până şi pe-un Marean, vanghelistu’, să priceapă găvăreala cu subiect şi predicat): „He was driving a truck (ca şi mai vârstnicul Muddy Waters) and paying his dues/ Now he’s turning his keys and walk out the door/ And Cotton didn’t drive the truck no more/ He went to Chicago in 1954 (Muddy a ajuns acolo prin 1945-6 şi prin mijloace specifice le-a dat de veste „moldovenilor” din delta Mississippi că-i de trai pe vătrai în Chicago)/ When the blues was blasting on each and every door/ Those were good times man, oh, man/ Fine lookin’ women all around the bands stand/ Got my mojo working since 19 years old/ Fillmore West and Fillmore East, Carnegie Hall/ I was there”. Preluarea este după putirinţa urechii mele, n-am găsit textul melodiei pe net, dar io mă încurajez că nu am greşit prea mult şi, dacă am greşit, numa’ cine munceşte greşeşte!
Cum o fi să
