Să luăm pe rând întrebările esenţiale pe care le nasc evenimentele recente. Prima: acordul de coabitare îl include sau nu şi pe Voiculescu? Sau şi mai direct, imunitatea de care se bucură principalii săi giranţi se extinde şi asupra sa?

Cel mai probabil, la început i s-au dat asigurări că da. Altfel, nu se explică prezenţa lui Antonescu, alături de Băsescu, Ponta şi Dragnea la momentul semnării. Atacurile ulterioare ale propagandiştilor săi dar şi distanţările ipocrite sau de-a dreptul mincinoase ale lui Crin Antonescu pot fi văzute ca o dovadă că Voiculescu a simţit că este dus cu vorba.

Cum rămâne cu interviul dat cu trei zile înainte de arestarea lui Alexandrescu în care spunea despre coabitarea Băsescu - Ponta că ”a dat rezultate bune“?

Diversiune. Declaraţia sa era menită să transmită oamenilor cheie din USL că este în continuare pe cai mari, deoarece a fost cooptat în înţelegerea la nivel înalt dintre Băsescu şi Ponta şi implicit că a fost acceptat de Occident ca jucător legitim.

Succesul transmiterii mesajului a fost asigurat şi de vuietul de indignare al celor mai înverşunaţi critici ai coabitării din rândul foştilor susţinători ai lui Băsescu. Aceştia s-au grăbit să ia de bune cuvintele sale, considerându-le o dovadă în plus că pactul de coabitare nu este doar imoral ci şi lipsit de orice efect pozitiv. ”La ce bun un pact girat de americani şi europeni dacă el îl include până şi pe Voiculescu?!”, s-au întrebat pe bună dreptate, ignorând însă varianta destul de plauzibilă că acesta pur şi simplu blufează.

Deşi mai puţin probabilă, nu trebuie exclusă nici varianta că, în momentul în care a dat interviul, Voiculescu ştia că DNA şi SRI sunt pe urmele lui. Aşa, cel puţin, lasă să se înţeleagă o afirmaţie atribuită Cameliei Voiculescu – ” (...) Şi oricum tre’ să ai super grijă, te rog! Ştii că … Acum mi-a dat şi mie tata grija a