- Student la agronomie în Bucureşti, selecţionat pentru studii în Danemarca, a urcat treptele devenirii până în vârf. Dar inima i-a rămas acasă, în România, şi după aproape 20 de ani de străinătate, s-a întors la "curţile dorului" -
E sincer, direct, deschis. După câteva minute, vorbeam de parcă ne-am fi cunoscut de-o viaţă. A văzut lumea întreagă, muncind pe toate continentele, dar a revenit în ţară şi acum vorbeşte despre România ca despre un rai al posibilităţilor. Al tuturor posibilităţilor. Nu mi se întâmplă prea des să întâlnesc un român care să creadă cu atâta tărie în steaua ţării sale. Iar entuziasmul său e molipsitor. Pentru că nu vorbeşte decât despre ceea ce ştie. Şi ceea ce ştie e bazat pe statistici, pe cifre, nu numai pe emoţie. "Cam 60% din suprafaţa agricolă a României e lucrată de mici fermieri care au, de regulă, în proprietate sau doar în arendă, câteva sute de hectare. Ei sunt coloana vertebrală a agriculturii noastre. Oameni simpli, cel mai adesea fără studii de specialitate, dar cu o dorinţă fantastică să facă mai mult. Şi care muncesc enorm. Oamenii aştia fac adevărate miracole! Eu pe ei îi admir cel mai mult. Ei ne dau de mâncare. Sunt ca o bombă cu ceas care stă să explodeze. Nu cred că veţi găsi prea uşor ţări în lumea asta, în care un fermier să facă profit arând terenurile cu un mic tractor, vechi de 40 de ani, care are doar 65 de cai putere. Un Logan are mai mult. Iar tractorul acesta consumă enorm, peste 30 de litri la hectar, mai mult decât unul mult mai puternic. Şi totuşi, oamenii aceştia reuşesc. Pentru că sunt talentaţi şi harnici. Din păcate, dacă nu se va ocupa cineva de ei, şi în ultimii 23 de ani nu a făcut-o nimeni, ei vor sfârşi ca acei sportivi care au fost mari talente, fără a deveni vedete".
La George Stanson simţi că, undeva, în spatele managerului de vârf, care are în subordine cinci ţări şi zeci d
