Pe YouTube a fost postat acum câțiva ani și încă poate fi accesat un videoclip (www.youtube.com/watch?v=U_YtBERRCog) care are ca subiect o dispută a mea cu Gigi Becali (în cadrul unei emisiuni TV realizate de Mihai Tatulici). Eu sunt nemilos-sarcastic, Gigi Becali – zgomotos, de o emfază naivă. La un moment dat, nemaireușind să facă față situației, el părăsește sala, ofensat (caz unic, care a surprins asistența).
Îmi aduc aminte exact ce simțeam pentru Gigi Becali în timp ce mă contraziceam cu el: simpatie. Regretam că trebuie să-l persiflez în public, dar nu aveam de ales, întrucât își exprimase disprețul față de profesia de scriitor. Când a anunțat că pleacă, tot spera, ca un copil, să fie rugat să rămână, dar a constatat, trist, că nimeni nu încearcă să-l împace și, până la urmă, chiar a plecat.
Cu câteva luni în urmă, mai avusesem o întâlnire cu el, la hotelul Marriott, unde închiriase un apartament luxos ca sediu pentru conducerea clubului Steaua. Țin minte fiecare moment al descinderii mele acolo.
La început a fost un telefon din partea unei secretare care mă invita misterios la o întrevedere cu popularul personaj. La sfatul lui Dan Pavel, care îi era pe atunci consilier, Gigi Becali voia să-mi propună să ader la partidul său, PNG. Eu nu știam asta, dar am acceptat să merg la întâlnire, dintr-o curiozitate de scriitor.
În anticameră erau mulți oameni (unii dintre ei, personalități ale vieții culturale) care veniseră să ceară… bani. Când am rugat-o pe secretară să mă anunțe, ea mi-a făcut semn, agasată, să aștept, alături de ceilalți solicitanți. I-am explicat că eu nu venisem în audiență, ci fusesem invitat la o întrevedere și că nu sunt deloc dispus să aștept. Precizarea mea a făcut-o să-și schimbe atitudinea. M-a introdus, ceremonios, la Gigi Becali, care tocmai îi certa pe angajații lui:
− Mi-a dispărut un potțigaret de argint,
