Sus s-au aliniat, de la stânga la dreapta – Suciu, Csecs, Torok, Melnic, Gîngă, Baliga, Hamza, Chișbora și antrenorul Hăran. Jos erau grupați Morar, Stanca, Juhasz, Chiș, Nădăban, Socaciu, Leac. Gall și Fodor, accidentați, nu erau pe „Vagonul” când aparatul foto a imortalizat.
Antrenorul Alexandru Hăran își chemase băieții la poză cu puține zile înainte ca echipa să plece spre București, cu destinația „Stadionul 23 August”. Juniorii echipei pe care-o susținea Fabrica de Vagoane își câștigaseră biletul pentru finala campionatului republican după ce se clasaseră primii în seria a V-a, apoi se impuseseră în faza zonală de la Sighișoara.
În vechea cetate medievală, arădeană lăsaseră în urmă Clujul lui Septimiu Cîmpeanu și Gheorghe Vaczi, ASA Târgu-Mureș și o Universitate Craiova în ale cărei linii se regăsea, printre alții, un tip pe nume Victor Pițurcă…
Primul drum cu avionul
În semifinale a fost duel arădean, cu UTA. Câștigătoarea s-a decis după lovituri de departajare, 5-3 pentru Vagonul. În trupa alb-roșie se regăseau Vitan – Simon, Matei, Bîtea, Bogdan, Moraru, Scherer, Cura, Marconescu, Petrișor, Vasilescu și rezerva Miloș.
Fodor, Gîngă și Juhasz au transformat pentru vagonari, Cura și Moraru o făcuseră pentru UTA, care ratase prin Petrișor și Marconescu.
„Am plecat cu avionul spre București. Pentru aproape toți dintre noi a fost primul drum făcut vreodată pe calea aerului. Învingătoarea urma să primească o excursie în Republica Democrată Germană drept cadou, iar pentru locul al doilea Federația pregătise tricouri de vicecampion”, a rememorat Ioan Hamza, căpitanul arădenilor.
Victorie la penalty-uri
Dinamo se calificase în finală după ce învinsese Metalul București tot la penalty-uri și tot de la punctul marcat cu var și plasat la unsprezece metri de poartă avea să fie hotărâtă și învingătoarea acelei ediții de
