Era anul 1963. În centrul oraşului Braşov se auzea zgomotul asurzitor al buldozerelor, oamenii ascultau tăcuţi. Rând pe rând au căzut zidurile şi turnul bisericii prefăcându-se în ruină, apoi s-a lăsat o tăcere de mormânt. Nu peste mult timp uriaşul morman de moloz a fost luat în grabă de un şir lung de camioane - în grabă ca să nu rămână nici urmă a teribilei distrugeri, să dispară şi amintirea bisericii. Astfel au distrus în trei zile în timpul dictarurii proletare „în interesul poporului muncitor” unica biserică reformată care a fost o podoabă arhitecturală a oraşului.

Proiectată de arhitectul Alpár Ignácz, ridicată în doi ani, biserica a fost inaugurată la 24 august 1892 de episcopul Szász Domokos. Datorita presiunii politice conducerea oraşului a luat la cunostinţă „planul urbanistic” şi a comunicat conducerii bisericii condiţiile. La şedinţa presbiterială din 11 iunie 1963 la care a participat conducerea bisericii şi câţiva tovarăşi, s-a dat citire de demolare a bisericii şi a clădirilor aferente, şcoală şi casă parohială. Consiliul incerca să se opună hotărârii, dar la următoarea şedinţă datorită presiunii trebuia să accepte faptele. Preoţii Albu Dezsõ, Szabó Károly împreună cu Csia Pál, preot aflat deja în pensie, s-au opus vehement acestor hotărâri, dar în zadar. După aceasta a început demolarea sistematică a clădirilor, urmând ca în toamna anului 1963 biserica reformată să fie făcută una cu pamantul. Astazi numai o placă comemorativă arată locul fostei biserici în spaţiul verde de lângă Hotelul Aro Palace. Conducerea de atunci a oraşului a promis construirea unei noi biserici pentru reformaţii brasoveni, dar nu s-au ţinut de cuvânt. În schimb Biserica Reformată a primit o sală de sport pe strada Andrei Şaguna. Atmosfera bisericii de altădată o păstrează orga, amvonul si băncile scăpate de mâna demolatorilor.

Duminică, 2 iuni