In ultima perioada, o gramada de cerneala a curs discutand despre situatia Bisericii Ortodoxe Romane, inclusiv din partea autorului curent.

S-a scris despre rapacitatea Bisericii in a acumula bunuri foarte lumesti, de a ridica constructii megalomane in conditiile in care Romania se cufunda in criza economica iar statul pompeaza milioane de euro in Catedrala Neamului, despe colaboratorii nedescoperiti ai Securitatii din sanul bisericii, despre cazurile de coruptie din sanul clerului ca si despre lacomia unor preoti care au ales viata asta in dauna celei viitoare si au ales sa jupoie viii si mortii prin taxe exorbitante de nunta, botez si inmormantare.

In contextul asta, trebuie pusa intrebarea cat de relevanta mai este biserica in societatea romaneasca actuala.

Pentru a avea raspunsul la intrebarea respectiva, biserica romaneasca trebuie comparata cu biserici similare din societati democratice mai avansate decat Romania. Comparatia cu statele in care religia dicteaza statul (cum ar fi cazul statelor fundamentaliste islamice) nu este potrivita.

Subiectul de comparatie astazi sunt bisericile americane.

Spre deosebire de Romania, meseria de preot in SUA nu aduce avantaje materiale foarte mari comparativ cu restul societatii. De obicei, preotul are parte de o casa parohiala (avantaj destul de mare), un serviciu foarte stabil daca isi face bine treaba si un salariu in cele mai multe cazuri modest, depinzand de marimea congregatiei.

In consecinta, meseria de preot peste ocean este o meserie de vocatie. Exista preoti care in timpul saptamanii au un serviciu de agent imobiliar sau de asigurari iar in weekend sau la ocazii speciale oficiaza in sau pentru biserica.

Meseria de vocatie a preotului american duce la o cu totul alta atitudine a bisericii fata de societate in general, si fata de stat i