Face furori, fiind definită de către specialişti drept o licoare exclusivă şi apreciată de consumatori, fiind servită frecvent în cluburi.

În ultimul timp este recomandată pentru petrecerile sofisticate, spunându-se despre ea că se numără printre băuturile care crează o dispoziţie nebună. De fapt, specialiştii în domeniu spun că “te înnebuneşte cu aroma ei deosebită”. Sambuca este un lichid puternic, dulce, a cărui esenţă constă în uleiuri extrase, cu ajutorul distilării cu aburi, din seminţele de anason. Anasonul în stare pură este cel care conferă băuturii o puternică aromă.

Este disputată

Cea mai răspândită varietate de sambuca este denumtă sambuca albă (white sambuca), pentru a o deosebi de alte varietăţi care sunt de culoare albastru închis (black sambuca) sau roşu aprins (red sambuca). Etimologia acestei băuturi este disputată. Conform companiei Molinari ea vine de la cuvântul arăbesc Zammut, dar pe de altă parte The Oxford English Dictionary spune că termenul de sambuca vine de la cuvântul latin sambucum, care înseamnă soc. Alte opinii spun că termenul sambuca provine de la denumirea indiană a chimenului – snouf sau soambu, sau că provine de la sambuq, un tip de navă arăbească folosită pentru importul băuturii în Europa.

Cu câteva boabe de cafea

Prima versiune comercială a sambucăi a apărut la afârşitul anilor 1800 la Civitavecchia, mulţumită lui Luigi Manzi, care a început să vândă Sambuca Manzi, o băutură produsă şi în ziua de azi. În 1945, imediat după al Doilea Război Mondial, comandantul Angelo Molinari a început să producă Sambuca Extra Molinari, care a răspândit băutura pe tot cuprinsul Italiei. Pentru a pregăti sambuca se adaugă soluţie de zahăr concentrat, împreună cu alte arome naturale. Sambuca poate fi servită simplu sau în cocktail-uri. De asemenea, poate fi servită şi în pahare de shut, care se aprind pentru 2-3 secunde,