Am fost întrebat mai zilele trecute de către un cititor al cotidianului „Crai nou” dacă ştiu de ce statuia domnitorului Petru Muşat zace în curtea Laboratorului de restaurare al Muzeului Bucovinei (o poţi vedea din profil şi din spate dacă ai drum spre cimitirul „Pacea”, dar se poate admira şi din faţă dacă te agreează câinii care păzesc locul). N-am ştiut ce să-i răspund, aşa că am apelat la ajutoare. Care mi-au explicat că, atunci când s-au început demersurile pentru marile lucrări de amenajare a parcărilor şi esplanadei din faţa Casei Culturii, proiectantul a „uitat” să prindă în peisajul respectiv şi un soclu pentru respectivul monument. (Mai ţineţi minte când, mai hăt ani în urmă, s-a furat sabia de care se sprijinea domnitorul şi a fost recuperată de la un centru de colectare a fierului vechi?). Iar fiindcă nu mai avea soclu în zona de unde a fost ridicată, iar statuia fiind trecută în patrimoniul naţional, nu a putut fi amplasată nici în curtea fostului liceu industrial numărul 2, actualmente colegiu care poartă chiar şi numele lui Petru Muşat, deşi aşa se lăudaseră, circumstanţial, autorităţile. Astfel că statuia a rămas acolo, în ograda laboratorului de restaurare, şi va mai rămâne poate până când cei care se fac că vor ca municipiul Suceava să arate frumos îi vor găsi amplasamentul cuvenit.