Daca esti jurnalist al Romaniei post-Ceausescu, si crezi in sfintenia acestei meserii, nu poti sa faci ceea ce au facut unii dintre cei care s-au hranit din presa, dupa 1990.

Una dintre cele mai urate practici in presa de dupa Revolutie a fost santajul. “Nu-mi dai bani, nu-mi virezi publicitate? Te calc in picioare prin ziarele si televiziunile pe care le controlez!”

S-a intamplat de multe ori. De prea multe ori. Si de prea putine ori santajistii au picat in plasa procurorilor. Au fost cateva cazuri, pe la Cluj, prin Iasi, prin alte cateva colturi ale provinciei, si cam atat.

Au fost si oameni care s-au imbogatit din asa ceva. Plus procurori,magistrati,avocati,securisti,politicieni care au girat fenomenul, de asemenea, pe bani frumosi.

Lasitatea, apetenta pentru coruptie, aroganta ca nimic nu te poate rapune pe veci au alimentat aceasta masinarie perfida, inexistenta in tari adevarate.

Nu stiu ce are in spate cazul “Antena Group”. Nu stiu daca Sorin Alexandrescu, directorul aflat acum in arest, actiona de unul singur sau cu voie de la stapanirea familiei Voiculescu.

Stiu doar ca, indiferent daca ne place sau nu stilul Antenelor, ce trebuie sa conteze pentru Justitie sunt PROBELE. Doar ele. Nici ura, nici trecutul securistic, nici linsajul mediatic, nimic.

Nu-l judecati pe Voiculescu pentru Felix! Nici pentru “Gura presei” sau pentru stilul lui Gadea&Badea. Ci pentru fapte, daca ele vor fi confirmate de judecatori. Atat!

Ca si in cazul “Dosarului Transferurilor”, chiar daca stie tot suporterul national si international cum au profitat marii “oameni de fotbal” de cluburi si de fotbalisti, atata vreme cat probele din dosare nu confirma acuzatiile, alde Giovani&MM&Borcea&comp. nu pot fi condamnati si punct! Asta-i regula democratiei.

Am auzit multe povesti despre ce se intampla la Intact. A fost chiar si un caz public, al