de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
02 iunie 2013 23:10
11 vizualizari
A-A+
Înainte de a continua periplul nostru prin cartierul Vasile Aaron, sunt dator două mici precizări, semnalate de cititorii noştri. Prima dintre ele nu e o precizare, ci oarecari scuze pentru micile greşeli de editare din varianta online. Promit că nu se va mai repeta (sper). A doua, da, aşa este, blocul cu „ochiul lui Bulă” se numea „Blocul cu bulină”, la momentul redactării venindu-mi în memorie doar varianta-banc. Plus cofetăria „Narcisa” de pe Semaforului, reamintită mie de un taximetrist cu vechime. Dar să mergem mai departe prin cartier, de data aceasta „azi”, nu „ieri”.
Parcul, că doar unul e
Repetăm, nu e o zonă turistică, ci un cartier de blocuri cât se poate de „clasic” şi, în general, înghesuit, pentru că obiceiul, la Sibiu, a fost şi este să foloseşti orice metru pătrat de teren pentru a construi. Parcuri? Zone verzi? Urbanismul sibian nu are cunoştinţă de aşa ceva. Un parc per cartier şi ziceţi mersi, măi locuitorilor, că aveţi unde vă plimba copiii sau căţeii din dotare. Aşa este şi Vasile Aaron. Un singur parc amenajat, şi acela cu greu, este la dispoziţia celor care vor, cumva, să se relaxeze. Parcul, înainte vreme, era un loc viran, pe româneşte maidan. Apoi a devenit parc, un parc a cărui faimă ar fi că este cel mai „cu cântec” spaţiu (relativ) verde din Sibiu. E bine camuflat de blocurile şi de Baza Hipică, ce îl „apără” de privirile indiscrete. În incinta sa este biserica cu hramul „Sf. Ilie”, iar ceva mai încolo, un bar, pe nume „Şurianu”. „Parcul” excela prin faptul că oricine putea arunca orice aici, că puteai fi atacat de potăile vagaboande ce se făcuseră stăpâne pe teritoriu şi că, juridic vorbind, zona era aşa de confuză, de zici că s-a trezit Sibiul peste noapte cu ea pe cap, paraşutată din cosmos,
