Incidentele de ieri au fost mult mai reduse ca amploare decât în cele două zile anterioare şi agenţiile de presă relatau că în cursul după-amiezii angajaţii primăriei începuseră să cureţe străzile de resturile bătăliei din ajun, când poliţia a reacţionat cu o brutalitate neobişnuită împotriva demonstranţilor care protestau împotriva planurilor guvernului de a demola parcul Gezi din apropierea pieţei Taksîm. În cele din urmă, la cererea preşedintelui Abdullah Gül, poliţia s-a retras sâmbătă seară din piaţă, care a fost invadată de zeci de mii de oameni ce s-au alăturat demonstranţilor pentru a protesta de-acum împotriva „dictaturii” prim-ministrului Recep Tayyip Erdogan.

În piaţa Taksîm au stat alături reprezentanţi ai opoziţiei kemaliste, seculară, care denunţă alunecarea Turciei către islamism sub regimul Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), care domină viaţa politică din Turcia de 12 ani, kurzi, naţionalişti turci, socialişti, aleviţi şi armeni, dar şi grupuri islamiste care îi reproşează lui Erdogan „capitalismul agresiv” pe care guvernul său îl promovează. Ceea ce a reunit această mulţime de grupuri eterogene şi care, în mod normal, se regăsesc în tabere opuse este ceea ce pare a fi din ce în ce mai mult în Turcia alunecarea spre un regim de dictatură personală.

Otomanismul regimului Erdogan

Parcul Gezi urma să fie demolat (între timp s-a dat o hotărâre judecătoarească ce opreşte lucrările), pentru a face loc (re)construcţiei unei cazărmi otomane celebre care să servească drept ansamblu de locuinţe şi shopping mall. Miercuri, cu prilejul celei de-a 560-a aniversări a cuceririi Constantinopolului de către Mahomed al II-lea, Erdogan a participat la lansarea oficială a construcţiei celui de-al treilea pod peste Bosfor care poartă numele sultanului Selim I cel Crunt (tatăl lui Soliman Magnificul). Selim este sultanul care a realizat cea mai