-AA+A

Acu că porcul a zburat şi musca ţeţe a alăptat bondarul şi a plecat în pribegie pe veşnicele plaiuri ale vânătorii, Bistriţa rămâne aşa, cumva în poziţia unui copil tălâmb pornit în căutarea insulei misterioase a lui Jules Verne. M-am lămurit şi v-aţi lămurit în ceea ce priveşte fotbalul bistriţean. Din punctul meu de vedere, Gloria şi nea Jean au ieşit la pensie şi sunt convins că acest adevăr trebuie înţeles de toată lumea. Ce aveam noi în parcul municipal: o echipă obosită, stresată de lipsa de bani şi fără doar şi poate departe, ca şi valoare, de ceea ce înseamnă prima ligă a lui don Mitică Corleone, un stadion care nu prea ştim cui aparţine cu adevărat şi foarte puţini bani sau deloc. Sigur că îl mai avem pe Manea şi un consiliu municipal şi unul judeţean de la care se aşteaptă minuni financiare. Nu există minuni de acest gen. Există doar liga a doua, a treia, a patra şi chiar a cincea, există fotbal de diferite niveluri şi reconstrucţia Gloriei Bistriţa. De acolo trebuie plecat: de la zero, spre ceea ce vom putea în funcţie de finanţări. Mai avem pe acolo un Club Sportiv Municipal, o pistă de atletism, secţii de haltere, box, tenis de masă. Da, aşa este, avem şi atletism, doar că acolo sunt unele probleme: scandaluri ale căror miză nu le înţeleg. Cu siguranţă, şi e bine că e aşa, mai avem sporturi de iarnă, iar în acelaşi parc municipal mai avem gimnastică. Ar mai fi judo, lupte greco-romane, cluburi particulare de karate, tenis de câmp, deşi ăsta are un alt regim şi pare de la distanţă o chestie de fiţă, dar vă asigur că nu e aşa, dar cum banii contează peste tot, oriunde şi oricând, nu ştii niciodată. Ah, da, mai avem handbal feminin, că ăla masculin s-a dus dracului.

Acum: halterele, tenisul de masă, gimnastica, ca sporturi ce mai primesc câte ceva de la buget, au şi performanţe europene, mondiale şi olimpice. Bun, atunci hai să căutam soluţ