România, arată George Friedman, este o ţară care s-a retras în sine şi doreşte să se integreze mai bine în sistemul internaţional – o poziţie greu de menţinut. Dacă Bucureştiul a fost o excepţie în blocul sovietic, îi vine acum mai greu să se adapteze Europei decât ţări ca de pildă Polonia. Pentru România a deveni normal înseamnă să devină o parte a Europei, respectiv să se alăture UE şi NATO.

analist politic şi redactorul-şef al publicaţiei de geopolitică „Stratfor”

Ideea de a nu fi pe deplin acceptat de Bruxelles creează o anxietate reală pentru Bucureşti. Când am sugerat dificultăţile cu care se confruntă cele două instituţii şi am sugerat că a fi membru nu este cea mai bună soluţie pentru România, am fost respins cu fermitate. Oricât de multe pete ar avea Europa astăzi, pentru români, ideea de a fi izolaţi aşa cum au fost odinioară este de nesuportat. Pentru Europa de Est, Statele Unite sunt în continuare o forţă mobilizatoare. În ceea ce priveşte România, ea trebuie să intensifice relaţiile cu SUA, dar nu prin proiecte aparent extraordinare, dar care au un impact minor, ci prin dezvoltarea substanţială a relaţiilor economice şi militare care ar fi în avantajul relaţiilor de securitate naţională ale ambelor părţi.

MAI PUŢINE AŞTEPTĂRI DE LA UE ŞI NATO

Punctul meu de vedere în ceea ce priveşte locul României în lume, subliniază autorul, nu se potriveşte cu cele ale secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, şi cu cele ale preşedintelui Traian Băsescu. România trebuie să reducă mult aşteptările legate de semnificaţia calităţii de membru al UE. Ea ar trebui să fie mulţumită că are moneda proprie.

În ceea ce priveşte NATO, aceasta nu are capacitatea militară de a acţiona în comun deoarece majoritatea armatelor europene nu sunt în stare să se angajeze în operaţiuni militare. NATO nu este o alianţă, ci numai