de C. MIERLUŞCĂ
02 iunie 2013 23:03
5 vizualizari
A-A+ Este o plantă erbacee, anuală, care atinge înălţimea de 30 cm. Tulpina este în 4 laturi vizibile şi la noduri îngroşată, păroasă, iar la bază colorată adeseori în roşu. Frunzele păroase, neascuţite, lanceolate. Florile mari alb-gălbui au o pată galbenă şi un desen roşu-violet pe partea buzei inferioare şi cu păr mătăsos. Înfloreşte în perioada iunie-august şi chiar în septembrie, creşte pe pământ calcaros în locuri aride cu pietriş. Se culege în timpul înfloritului, tăindu-o aproape de pământ, şi se usucă la umbră. Conţine acid salicilic, tanin, iridoide, puţine saponine, uleiuri eterice. Planta ajută la boli pulmonare şi chiar în cancerul de plămâni. Acidul salicilic şi saponinele au acţiune emolientă, substanţa amară măreşte pofta de mâncare şi îmbunătăţeşte starea generală. Se recomandă şi în tusea convulsivă: 2 linguri cu vârf din plantă se opăresc cu 1/4 l apă clocotită. Se lasă să infuzeze 10 minute. Se strecoară. Se îndulceşte cu miere. Se beau 2-3 ceşti pe zi. În bronşită cronică, emfizem pulmonar, se poate remarca o ameliorare a simptomelor. Se recomandă următorul ceai antitusiv: tapoşnic - 10 g, nalbă frunze - 10 g, cimbrişor - 10 g, 2 linguriţe se opăresc cu 1/2 l apă clocotită. Se infuzează 10 minute. Se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea cu intermitenţe dimineaţa, înainte de mâncare şi seara, înainte de culcare, câte o ceaşcă. Este antianemic. Ceaiul se recomandă în convalescenţă şi afecţiuni ale splinei.
În homeopatie, planta se foloseşte în boli ale vezicii urinare. Din tinctura mamă de 3 x 10 picături pe zi. Planta se recomandă şi în boli ale ficatului, furunculoză şi boli de piele. Această acţiune se datorează prezenţei acidului salicilic. Nu se cunosc acţiuni secundare.. de C. MIERLUŞCĂ
02 iunie 2013 23:03
5 vizualizari
A-A+ Este o plantă erbacee, a
