Exact la asta s-a referit deunăzi Mircea Lucescu atunci când deplângea ieşirea din scenă a cluburilor cu tradiţie. Craiova, Rapid, Poli, UTA, Argeş. Se referea chiar la poveştile fotbalului nostru, singurele care mai ţin treaz interesul chibiţului, fie el bunic ori nepot. Nicidecum formaţiile "de-o noapte", cum le zice Lucescu tuturor celor răsărite ca ciupercile după ploaie doar din capriciile câte unuia ahtiat după bani şi imagine şi care n-a mai apucat ceva atunci când s-au împărţit brandurile sonore. Toate au venit de niciunde şi s-au pulverizat cât nici n-ai apucat să clipeşti.

Acum, mai ales acum, când Liga stă să se compună pentru toamnă atât de pestriţ şi diluat, e nevoie de poveşti. Iar Petrolul e una dintre frumoasele poveşti ale fotbalului nostru. Nici nu apucase Balaj să aşeze balonul la centru la primul fluier şi Petrolul scrisese deja istorie. Ploieştiul pulverizase recordul Craiovei, care cocoţase pe trenuri şi pe maşini 25 de mii de suporteri pentru finala cu Rapid de acum mai bine de un deceniu. Reţeta de sâmbătă a propus 30 de mii de fani ai Petrolului. Poate că unii dintre lupii tineri nici nu auziseră de Tabarcea, de Mocanu, de Moldoveanu, de Boc şi de victoria spumoasă cu Liverpool. Aha, stai, Boc nu e cumva bărbatul ăla chipeş grizonat pe care-l mai vedem observator la Ligă?... Poate că unii nu l-au văzut vreodată pe viu pe Mircea Dridea, un Dobrin al Ploieştiului anilor '60, până acum, la festivitatea de premiere. Poate că alţii abia dacă îşi mai aduc aminte de jumătate din formaţia câştigătoare a Cupei în '95. Toate, în parte şi laolaltă, cântăresc mai puţin.

Tot ce a contat cu adevărat pentru cei 30 de mii de fani din tribune a fost orgoliul că în spatele Petrolului stau o istorie, un palmares, o poveste. Că au fost titluri şi glorie şi înainte de Bokila şi Contra. Un exerciţiu de imaginaţie: închipuiţi-vă că Astra continua