- Domnule preşedinte Zoltan Lacataş, este evident faptul că perspectivele sectorului minier şi termoenergetic din Valea Jiului se află într-un nou moment de cumpănă. Într-un astfel de moment, întrebările oamenilor sunt multe, iar răspunsurile sunt aşteptate din partea celor responsabili şi credibili. Pentru că, în opinia multor salariaţi din sectorul minier al Văii Jiului, sunteţi în continuare un lider sindical apreciat, respectat şi credibil, vă invit la o discuţie sinceră despre situaţia de astăzi a celor două noi companii miniere şi asupra perspectivelor acestora pentru anii care vor urma. Dacă vor urma...

- Vă mulţumesc pentru aprecieri şi de la bun început vreau să vă asigur, cu toată responsabilitatea, că, deşi trecem în acest moment prin momente dificile, atât prezentul, cât şi perspectivele mineritului din Valea Jiului şi, mai apoi, ale Complexului Energetic Hunedoara sunt optimiste, ca să nu spun foarte bune. Sigur că pentru a avea un traseu pozitiv în dezvoltarea acestor entităţi economice de importanţă strategică naţională un rol esenţial îl are dialogul social între administraţie şi sindicate. Din păcate, unii lideri sindicali sunt fie mult mai preocupaţi de probleme care ţin de propriile interese, de evoluţia lor personală decât de interesele salariaţilor, fie nu ştiu ori nu înţeleg care este rolul sindicatelor în astfel de momente în care se decide nu cine va fi şef mâine sau poimâine, ci se decide efectiv care va fi viitorul Văii Jiului.

- Puteţi nominaliza şi cine sunt acei lideri de sindicat?

- Sigur că da. În primul rând, vorbim despre Petre Nica, liderul autopropus şi autoales al Sindicatului „Muntele”, dar şi, în bună parte, de ceilalţi lideri ai acestui sindicat, creat artificial, fără acordul oamenilor, la umbra unor interese mărunte. Oamenii au văzut de ce au fost în stare aceşti aşa-zişi lideri de sindicat care, de fa