Cătălin Ştefănescu vorbeşte despre adolescenţa sa petrecută în staţiunea balneo-climaterică Govora şi despre micile forme de evadare care-i confereau iluzia libertăţii în comunism: muzică, teatru şi cărţi.

Pe Cătălin Ştefănescu (45 de ani) s-ar putea să-l fi văzut, în ultimii 14 ani, prezentând una dintre cele mai longevive emisiuni culturale de televiziune din România, Garantat 100%. S-ar putea să-i fi citit rubrica permanentă din paginile revistei „Dilema Veche“ sau, poate, să-l fi văzut invitat la alte emisiuni, la alte reviste, la alte interviuri. S-ar putea să ştiţi, deci, că, indiferent de ce parte a microfonului se află, Cătălin Ştefănescu evită observaţiile tranşante şi cadrele generale. Şi că are luciditatea de a privi înapoi şi de a înţelege.

„Weekend Adevărul“: În adolescenţă, la Govora, erai rocker. Ce-a determinat acest act de opoziţie într-un oraş destul de mic?

Cătălin Ştefănescu: Ştii ce opoziţie era? Era opoziţia naturală pe care o făcea absolut toată lumea. Aş spune că era, de fapt, o formă de rezistenţă la un tip de reguli. Pentru că, dacă spui opoziţie, înseamnă că era ceva asumat, conştient, făcut deliberat. Nu era cazul. Eram un puştan, un elev de liceu. Spuneam poezii cu Ceauşescu într-o echipă de recitatori ai şcolii ca să fugim de la ore.

Veneau turişti străini la Govora?

Era o raritate aşa ceva. Era o staţiune balneo-climaterică în care veneau cetăţeni de pe suprafaţa acestei ţări. Ceea ce astăzi şi atunci ai fi numit sindicalişti. Pot să spun însă cu certitudine că nu era un loc în care veneau doar oameni în vârstă.

Locul de refugiu: cinematograful

Fiind o staţiune, erau mai pline rafturile alimentarelor?

Mai găseai câte ceva, dar asta nu înseamnă că o duceai bine. Şi acolo se lua curentul, şi acolo se mânca pe cartelă. Nu era ceva cu totul deosebit faţă de alte locuri. Er