Recomandările Comisiei Europene făcute României cu prilejul scoaterii ei din procedura de deficit excesiv sunt o cartare atentă, judicioasă, calmă şi imperioasă a situaţiei actuale a ţării noastre după diverşi parametri. Într-o mulţime de puncte, sub diverse aspecte, statul nostru este întors pe faţă şi pe dos, scuturat economic, legislativ, sub raportul educaţiei, al sănătăţii şi pensionării etc. Rezultatul este cel pe care, empiric, fiecare dintre locuitori îl simte pe propria piele, zi după zi. (Îi includ aici şi pe bogaţi, care numai liniştiţi nu trăiesc într-o viaţă publică aşa cum este a noastră, oricâţi bani şi prieteni ar avea.) Tabloul este deja mult dincolo de nivelul simplei îngrijorări şi vizează, fără a folosi vorbe mari, existenţa istorică – deloc sigură în perpetuitatea ei - a unui popor: al nostru. Cu toate că surprinde numeroase aspecte, crochiul lasă pe dinafară şi altele, cel puţin la fel de relevante. Dintre cele scăpate din vedere menţionez cel puţin aspectele legate de gestionarea mediului nostru natural, vizibil inadecvată prin repetitivele inundaţii de primăvară şi de toamnă, prin deşertificările suprafeţelor cultivate şi prin despăduririle iresponsabile.

Primul nivel, şi cel mai grav, este cel al asigurării condiţiilor de viaţă şi de perpetuare ale locuitorilor. Se constată astfel că, datorită raportului dintre forţa ocupată şi pensionari, sistemul de pensii consumă resurse dificil de alocat, fiind neviabil. Pe de altă parte, populaţia tânără prezintă cifre ridicate de părăsire a sistemului de instruire, oferă pieţei muncii diplome invalidate de abilităţile reale dovedite şi este afectată de un şomaj masiv, datorat incapacităţii relansării economice. În acest fel, excluzând tinerii – care, din acest motiv, optează, adeseori, pentru migrare - şi împovărând maturii productivi cu o generaţie ajunsă la senectute mult mai mare decât capa