Nu cred că, sâmbătă, 1 Iunie, să fi venit toţii copiii din Vulcan la locul de întâlnire din apropierea Şcolii Gimnaziale Nr.1, dar aproape o mie au fost precis. S-a văzut asta mai apoi, după ce grupurile de copii, organizate pe şcoli, s-au pus în mişcare pe Bulevardul Mihai Viteazul.
Defilarea celor
mici a fost o adevărată desfătare pentru ochii privitorilor. Costumaţi care cum şi-au dorit, în personajele din poveştile îndrăgite, în port popular sau, cum a fost cazul copiilor din secţiile de karate şi de şah ale CS Vulcan, îmbrăcaţi în kimonouri şi purtând deasupra capului replici ale pieselor sportului minţii, copiii au străbătut bulevardul de la Profi până la Staţia Petrom, după care au luat-o pe Nicolae Titulescu.
Punctul final
al acţiunii a fost în Parcul Avram Iancu, loc în care fiecare copil a primit, din partea Primăriei şi Consiliului Local Vulcan, câte o pungă cu dulciuri şi a avut loc un program artistic. Ceea ce s-a văzut, în acest an, de Ziua Copilului, la Vulcan a întrecut, fără nicio discuţie, tot ceea ce s-a organizat, în anii trecuţi, de 1 Iunie. Succesul se datorează, desigur, administraţiei publice locale, dar, după părerea mea, nu ar fi ieşit aşa o splendoare de defilare dacă nu s-ar fi implicat temeinic doamnele educatoare, învăţătoare şi profesoare de la toate unităţile de învăţământ din Vulcan. Şi, nu vă fie teamă că nu am uitat, contribuţia decisivă a fost cea a părinţilor. Care, e posibil în cazul multora dintre ei, doar ei ştiu ce sacrificii au făcut, pentru ca, în această zi, copiii lor să fie fericiţi.
Nu cred că, sâmbătă, 1 Iunie, să fi venit toţii copiii din Vulcan la locul de întâlnire din apropierea Şcolii Gimnaziale Nr.1, dar aproape o mie au fost precis. S-a văzut asta mai apoi, după ce grupurile de copii, organizate pe şcoli, s-au pus în mişcare pe Bulevardul Mihai Viteazul.
