Un text semnat de Florian Bichir în „Evenimentul zilei“ ne-a amintit tuturor (şi mie, desigur) că în urmă cu 67 de ani, la 1 iunie 1946, Mareşalul Antonescu a fost executat la Jilava.

Lectura cărţii „Ruşii, masonii, Mareşalul“, apărută recent sub semnătura lui Mihai Dimitrie Sturdza (o am, dar n-am citit-o încă, o să-i vină rândul, desigur) îi dă lui Florin Bichir prilejul să-i înţepe polemic pe toţi cei care le spun „fascişti“ cercetătorilor interesaţi numai şi numai de Adevărul istoric.

Florian Bichir mă pomeneşte şi pe mine – comunist autodeclarat, singurul comunist din România populată doar de democraţi şi de capitalişti - printre cei priviţi chiorâş de luptătorii „antifascişti“.

Cum demult nu-mi mai pasă cum mă poreclesc unii şi alţii (de-a lungul postdecembrismului tranzacţionist mi s-au pus atâtea etichete că nici eu nu mă mai pot vedea de sub ele), m-am gândit să aduc în faţa cititorilor de azi un document surprinzător din anul de graţie 1946.

George Călinescu, tovarăş de drum al comuniştilor, printre altele lider al Partidul Naţional Popular, director al oficiosului „Naţiunea“, participă la Procesul zis şi al Marii Trădări Naţionale ca jurnalist.

Însemnările marelui critic sunt publicate în „Naţiunea“ din 8 mai, 9 mai, 10 mai, 11 mai, 15 mai, 16 mai şi 17 mai 1946.

În timp ce publiciştii şi ziariştii de la toate ziarele oficiale se întrec în cuvinte tari şi înjurături la adresa acuzaţilor, portretul făcut de George Călinescu Mareşalului rămîne în Istoria publicisticii româneşti ca o pagină literară de nivel superior, în care observaţiile morale, psihologice şi filosofice converg pentru a evidenţia o personalitate construită pe o singură dimensiune:

Convingerea că a intrat deja în Istorie:

„Să începem cu fostul Mareşal. Este neschimbat. Văzut de aproape, arată o anume oboseală fizică datorită vârstei; de la dist