Mai stie cineva azi de ce au iesit revoltatii nostri la Universitate in iarna lui 2012? Merge sanatatea mai bine? Tara e mai bine guvernata? Au iesit din foame cetatenii aia insetati de demnitate?, se intreaba Dollo, pe blogul ei.
Imi place ca societatea romanilor datatori de like si share si-a mai descoperit zilele astea o cauza nobila suficient de indepartata cat sa nu fie nevoie sa se scoale de la birou pentru ea: sa fim solidari cu turcii! Dupa ce le-am dat tezaurul, fecioarele si rulmentii, acum le dam si like si suntem gata sa manifestam in piata, ca sa vada Erdogan al lor la teveu ca si romanii sunt ingrijorati de incalcarea drepturilor omului in tara de unde ne vin tir-urile cu rosii, vinete si soferi amatori de una mica.
Sigur ca e nasol in Turcia, ca au murit oameni aiurea si probabil vor mai muri, dar realitatea e ca noi de aici nu prea avem cum sa stim care e adevaratul substrat al acelor proteste. Am citit si eu cateva bloguri scrise de unii care traiesc prin zona (ca presa lor, ca si a noastra, n-are curiozitati, cum bine zicea un domn britanic). E revoltator ce scriu unii, e de bun simt ce scriu altii, lucrurile sunt departe de a fi albe sau negre. Politicienii lor au facut magarii, au votat legi care limiteaza drepturi si libertati civile, au impartit tara intre dezvoltatori imobiliari si grupuri de interese, coruptia umbla nestingherita pe buzele tuturor. Si totusi scanteia s-a aprins de la cativa copaci pe care niste smecheri voiau sa-i taie ca sa mai faca un mall. Asta a scos in strada cateva fatuci ecologiste, iar restul tarii s-a inflamat vazand de fapt cum sunt tratati protestatarii: cu gaze lacrimogene, tunuri cu apa, gloante de cauciuc.
OK, se spune ca nu conteaza care a fost ultima picatura, important e sa fie umplut paharul. La ei s-a umplut acum, la noi l-a umplut acum un an jumate Raed Arafat. Mai stie cine
