Dupa un an de la caderea cabinetelor Boc si Ungureanu, se cuvin cateva concluzii: cele trei guvernari portocalii s-au inchinat unui singur zeu, Zeus (de la Cotroceni). Asa sustine mai toata presa.
Pana si cele mai grele decizii au fost implementate prin cuvantul presedintelui Basescu, fara a izvori din initiative guvernamentale ori din negocieri ale majoritatii parlamentare adiacente. Unele nici din programele electorale ori de guvernare.
Frica de critici, de esecuri si de alte solutii decat cele sustinute de presedinte i-a transformat pe ministrii lui Boc si Ungureanu in executanti fideli: odata legile puse pe hartie de consilierii prezidentiali, guvernele nu aveau alta posibilitate decat angajarea raspunderii in Parlament.
Si asta nu o singura data, ci de 17 ori. Procedura asumarii de catre Executiv a rolului de Legislativ demonstreaza fara tagada inapetenta pentru democratie a regimului politic portocaliu, ceea ce a favorizat abuzurile de la cel mai inalt nivel si pana la baza sistemului.
PDL a pierdut pe mana lui Zeus
Cine crede ca inceputul sfarsitului domniei portocalii l-a constituit amenintarea cu demiterea in direct a sefului SMURD, dr. Raed Arafat, n-are decat. Ea insa poate fi cel mult scanteia care a declansat valvataia protestelor de strada.
Este destul sa revedem pancartele cu sloganele de atunci ca sa ne dam seama ca fondul chestiunii il constituiau starea de fapt a democratiei romanesti, incalcarea drepturilor si a libertatilor cetatenesti.
Ca dovada ca adevarul de mai sus este inca bine pazit, din timp in timp mai apare cate un revolutionar ratat sa ne reaminteasca acuzatia ca protestatarii erau naimiti de Voiculescu cu cate 50 de lei, pe geruri cumplite. Dar pe cei de la Iasi, si de la Cluj, si de la Suceava... cine i-a platit? Urmeaza sa i se mai descopere si tiparni
