Îl înțeleg, în fine, și pe Cioran: atîtea prostii am făcut la viața mea, încît, dacă l-oi avea, Alzheimer-ul erotic mi se va părea o dulce izbăvire.
Uneori mi-e dor și mie să fac un sejur cu cineva drag în Rhodos sau la Paralia sau în Galapagos sau pe coasta Croației sau chiar la bulgari și să apar, bronzată, pe coperta de la Click TV, cum apar toate fufele astea fără I.Q. Dacă stau și mă gîndesc bine, ce-am văzut eu din lumea asta? Am fost la Paris, da, dar tot ce-am văzut acolo, dacă-l mai ține cineva minte, a fost Caius Traian Dragomir, ambasadorul nostru, care încerca să desfunde o chiuvetă. Am mai fost, da, și în Brazilia, la Rio de Janeiro, dar într-o delegație guvernamentală condusă de Nicolae Văcăroiu, unde răspundeam de „Imaginea României în lume, noaptea“, așa că n-am văzut Copacabana decît de pe balconul hotelului, pe la trei noaptea, la țigara de după ce un investitor local, așa, mai bătrîior, încercase să-mi vîndă nouă tone de cafea fără TVA. Aaa, să nu uit, totuși: am mai fost în delegația dlui Ion Iliescu, mînca-l-ar mama de balaoacheș, la Bonn, unde inițial mi s-a spus că va trebui să-l țin treaz pînă spre dimineață pe Helmut Kohl, cînd începeau negocierile, și cînd colo a trebuit să-l trezesc pe Ioan Talpeș, mangă, că pleca avionul. Așa că n-aș vrea să văd lumea la bătrînețe și să pățesc cum a pățit-o o pereche octogenară din München care, într-o cameră a motelului „Dracula“ din pasul Tihuța, a fost jefuită și bătută de trei țigani, iar ei s-au bucurat, crezînd că asta face parte din program.
(va urma)
Publicat în Cațavencii, nr. 21 (99), 2013
Îl înțeleg, în fine, și pe Cioran: atîtea prostii am făcut la viața mea, încît, dacă l-oi avea, Alzheimer-ul erotic mi se va părea o dulce izbăvire.
Uneori mi-e dor și mie să fac un sejur cu cineva drag în Rhodos sau la Paralia sau în Galapagos sau pe coasta Croației sa
