Arestarea lui Sorin Alexandrescu, omul de casă şi specialistul în afacerile tele-şantajiste ale casei Voiculescu, nu poate fi scoasă din contextul tensiunilor din USL, al luptei pentru anihilarea principalei guri de foc a adversarilor PSD şi al deal-ului pe justiţie.
Asaltul asupra Antenelor, cu toate armele din dotare şi exact în miezul corupt al afacerilor, clarifică lucrurile: Ponta s-a decis să scape de Voiculescu şi, prin ricoşeu, să aducă PNL şi pe Antonescu la picioarele lui. Fără Antene, din PNL, vorba unui contemporan, „se alege praful şi pulberea“. Un argument, dar nu cel de forţă, este presiunea occidentală; deşi aveau informaţii de ani buni asupra rolului nefast jucat de Voiculescu şi trustul lui, marilor cancelarii le-a fost clar de abia vara trecută, la referendumul pentru suspendarea preşedintelui, că individul are capacitatea, prin campaniile media purtate cu sprijin politic, să schimbe parcursul prooccidental şi democratic al României şi să pună statul de drept pe butuci. Astfel, Voiculescu nu doar că nu a fost parte a pactului de coabitare, dar în discuţiile prealabile acestuia s-a pus condiţia îndepărtării lui. Pentru a nu lăsa loc îndoielii, Intactul a şi fost trecut în MCV. La curent cu situaţia, bătrânul securist a încercat să schimbe macazul - steaguri ale UE de Guinness Book, papioane, emisari la Bruxelles, retorică europeană. Zadarnic.
A doua motivaţie, principală, care l-a determinat pe Ponta să ia taurul de coarne este electorală. Folosindu-se ei înşişi de imensa putere propagandistică şi de spălat pe creier a Antenelor, Ponta şi PSD ştiu că este greu, dacă nu chiar imposibil să câştige împotriva acestei maşinării. Ba mai rău, cu experienţa lui Băsescu şi a PDL sub ochi, pe fondul propriei guvernări mizerabile, bazate exclusiv pe ambalare mediatică, pot fi aduşi în postura de looseri în doar 1
