Cele mai scumpe şi profitabile site-uri româneşti, la ora actuală, sunt cele de ”prietenii şi matrimoniale”. Deşi 99% din întâlniri sunt un dezastru, baza de date şi nădejdea continuă să crească. Prima dată când am scotocit într-un asemenea site a fost după ce m-a chemat şeful meu de la un ziar, cu ani în urmă, şi mi-a poruncit să fac cercetări online, ca să văd care-i calitatea mărfii, în general. Am crezut că vrea să-i caut eu sufletul-pereche, fiindcă tocmai îl lăsase nevastă-sa. Evident, era un subiect despre care nimeni n-avea curaj să vorbească în redacţie. Când tocmai mă pregăteam să-l întreb, sfioasă, dacă vrea una cam ca fosta soaţă sau doreşte ceva cu totul diferit, a început să turuie şi mi-a stricat cheful. Voia de fapt să fac un reportaj pe tema asta, chiar să merg la nişte întâlniri cu unii ciudaţi de pe internet, ca să mă documentez mai bine. Am căutat, pe mai multe site-uri, numai anunţuri cu poză, ca să-i evit pe cât posibil pe cei care arătau ca Hannibal Lecter. S-a dovedit, în scurt timp, că pozele de pe internet n-aveau aproape nicio legătură cu realitatea. Dacă s-ar fi dus cu ele la vamă, nu i-ar fi lăsat să iasă din ţară, că nu i-ar fi cunoscut nimeni. E drept, şi eu îmi declarasem 15 kile mai puţin decât aveam atunci, de teamă că altfel nu-mi găsesc destui subiecţi. Prima mea iubire devastatoare de pe un site a fost Marius, un tâmpit care stătea prin Canada şi m-a vrut de nevastă după o zi jumate. Oricât m-ar fi măgulit asaltul lui, mi-am dat seama că are creierul scămoşat. Era deştept, dar ţicnit. Ameninţa că-şi ia bilet şi vine în România, să ne vedem, iar eu mă simţeam prost că dă omul 1000 de dolari pe avion ca să fac eu experimente pe el ca pe rozătoare. I-am zis să stea acolo, că-l anunţ eu când e cazul. Între timp, mă pomenesc cu un e-mail de la una care pretindea a fi fosta lui nevastă. Mi-a spus că Mariusică era un escroc sentimental,