Intersecţiile de colaborare între limbi, culturi şi civilizaţii sunt esenţiale într-o lume care nu-şi poate fi niciodată suficientă sieşi. Dacă ar fi să ne închipuim după ce principiu fizic ne conducem în astfel de situaţii, mi s-ar părea firesc să recunoaştem că cel mai bine ni se potriveşte ”principiul vaselor comunicante”. Nici nu este important de unde vine sursa, cine introduce surplusul ci, dimpotrivă, ce energii pot să participe pentru a ridica nivelul între entităţile ce comunică.
De aproape 50 de ani, eu, personal, am aşezat limba franceză cel mai aproape de limba română.
Ne revendicăm de la acelaşi filon, concurăm eficient cu gândul la marile apropieri de sfânta limbă paternală latină şi învăţăm de la voi, iubiţi confraţi, ca de la un frate mai mare, care a parcurs cu ceva mai devreme ciclurile de cunoaştere. Nu trebuie să supere pe nimeni o astfel de viziune, chiar dacă oamenii de cultură au statuat alte ”adevăruri”, evitând ierarhizări diacronice sau sincronii disjunctive. Da, recunoaş-tem, avem nevoie de creştere culturală şi aceasta nu se poate face în izolare, ci numai în conexiune.
Prin intersecţii, intermedii, interconectări doar, se poate petrece fluidizarea relaţiilor, consolidarea conţinuturilor comune de cunoaştere, plusvaloarea culturală. Numai prin elaborări bi şi multilaterale, numai prin colaborări interinstituţionale internaţionale se poate edifica o platformă comună, o ”acta gratulatoria” care să poată servi atât intereselor colaterale, cât şi simbiozei în esenţă.
Am dorit să vă adresez aceste câteva gânduri circumstanţializate de o idee nobilă şi de aceea am convingerea că un astfel de tip de aplicaţie culturală este eminent şi elocvent, inedit şi inovativ, de utilitate şi de succes.
Succes pe care vi-l transmit din plinătatea inimii mele!
Intersecţiile de colaborare între limbi, cultur
