Vi s-a întâmplat să gustaţi vreodată umorul japonez, cam ciudat pentru europeni? Dacă da, vă veţi distra de minune la ”Ceasul rău, pisica neagră”, una din peliculele competiţiei TIFF. Dacă nu, veţi avea o mare surpriză. Plăcută.
Îmi amintesc de un film prezentat în ediţiile trecute ale TIFF, în care era vorba de poveştile de dragoste ale unor cupluri trecute de 60 de ani. Subiect greu de "dus" cinematografic, pentru că riscă să cadă în grotesc ori promiscuitate. Ceea ce filmul cu pricina n-a făcut, oferindu-ne doar o poveste înduioşătoare, care probează truismul cu "dragostea n-are vârstă".
Din subiectul ăsta, al "îndrăgostelii" la anii când ar trebui să-ţi plimbi nepoţii, regizorul japonez Rikiya Imaizumi reuşeşte să scoată o comedie savuroasă: "Ceasul rău, pisica neagră", prezentat în competiţia oficială a TIFF.
Evident, e o comedie... japoneză, să nu vă aşteptaţi la "gagurile" europene de gen, nici la ritmul comediilor de Hollywood. E o comedie "aşezată", cu un tempo precis, dar în care întâmplările se acumulează relativ lent, aşa că trebuie să ai răbdare şi fineţe ca să guşti fiecare detaliu.
Scenariul este destul de complicat şi, din cauza faptului că pentru noi japonezii seamănă între ei, se poate să aveţi momente de derută cu privire la identitatea personajelor. Fiţi deci atenţi la povestea lui Takada, un mare scriitor, ajuns la 60 de ani, care nu mai scrie de când i-a murit soţia, dar devine la un moment dat "confesorul" unei tinere destul de confuze sentimental şi sexual. Fata are un amant, căsătorit, care-o foloseşte doar pentru sex, dar e îndrăgostită de "discipolul" marelui scriitor, şi acela o celebritate. Takada se îndrăgosteşte, evident, de fata în casa căruia stă aproape în fiecare noapte, ca un prieten fidel şi cast. Necazul e că toţi oamenii implicaţi în "afacere" au legături apropiate cu Takada, iar aniversarea sa de 60 de
