Lumea civilizată a adus în viaţa membrilor săi, alături de ideea de muncă asociată cu utilitatea acesteia, nu doar retribuţia pe măsura calităţii şi cantităţii prestaţiei ca una din formele de răsplată a efortului şi a priceperii investite, dar şi ideea de răsplătire a eforturilor prin perioade de concediu stabilite chiar contractual. Există în mentalul omului civilizat ideea de a petrece această perioadă a anului în locuri care dispun de ofertele ce corespund dorinţelor şi exigenţelor fiecăruia dintre noi.

Vacanţele şi concediul au cunoscut de-a lungul timpului evoluţii dintre cele mai spectaculoase plecând de la revenirea la locurile copilăriei şi a plaiurilor natale până la pretenţioasele locaţii exotice în condiţii de excelenţă maximă din care nu lipseşte nimic din ceea ce tehnica şi tehnologia modernă ar putea oferi celui mai pretenţios dintre potenţialii oaspeţi, beneficiari ai unei binemeritate perioade de concediu.

Şi totuşi, urbanizarea excesivă îi răpeşte fiecăruia dintre noi perspectiva petrecerii vacanţei într-o manieră diferită de obişnuitul cotidian, uneori atemporală. Acesta era argumentul esenţial pentru care odinioară, şi în mod deosebit în perioada interbelică, locuri pitoreşti cum erau plaiurile săcelene locuite de familii de gospodari deosebiţi erau căutate pentru posibilitatea revenirii la origini în care se împleteau bucuria unor zile de odihnă cu trăirea nostalgiilor unei lumi lăsate în trecut.

Oamenii sunt interesaţi deopotrivă de trăirea bucuriei întâlnirii cu oameni dragi în atmosfera unei petreceri a timpului plăcută sufletului, susţinută prin satisfacerea tuturor plăcerilor privind bucatele care aduc în prim plan aromele şi gusturile copilăriei, dar şi prin crearea unui fond armonios şi echilibrat necesar odihnei. Gusturile şi exigenţele cetăţenilor se schimbă în timp, renunţându-se la mofturile şi stilul marilor restau