Povesteam, într-o bombăneală mai veche, cum o minoră problemă de sănătate m-a adus la Spitalul de Urgenţă. De fapt, nu problema în sine, ci mai degrabă sperietura, asortată cu niscaiva ipohondrie.
Cei de la Camera de Gardă m-au primit extrem de frumos, şi nu neapărat pentru că eram "Marina de la tevere", ci, pur şi simplu, pentru că aşa sunt ei - lucru de care m-am convins în repetate rânduri, când însoţeam alţi nefericiţi. După un consult minor, medicul de gardă m-a expediat la ecograf, într-o altă aripă a spitalului. Imediat s-a înfiinţat un infirmier amabil, împingând un scaun de invalid. "Nuuu!", am răcnit cât mă ţineau rărunchii. "Nu mă sui în aşa ceva!!!" (deşi colica, vinovată, continua să-mi vâre pumnale în spate). I-am explicat medicului nedumerit că perspectiva de a apărea pe prima pagină a ziarelor într-un scaun de invalid nu mă făcea din cale-afară de fericită. În concluzie, am luat-o, demn, pe jos.
...În dialogurile mele cu colegele din TVR şi din alte televiziuni, exemplele din această categorie abundă. O vedetă pop povestea, în cabina de machiaj, cum iese pe furiş, noaptea, să alerge prin Herăstrău ca să-şi facă norma de jogging, amintindu-şi cum odată paparazzii au surprins-o nemachiată şi într-un trening ceva mai ponosit şi s-au grăbit să publice pozele cu lux de comentarii răutăcioase. Un folclorist îmi povestea, în culise, cum aceştia l-au vânat două săptămâni la casa de la ţară şi nu s-au lăsat până nu l-au imortalizat cu o furcă în mână şi cu burtica revărsându-i-se din izmene.
Teama de a nu intra în bătaia puştii le face pe vedete să cotrobăie pe internet, căutând cele mai îndepărtate destinaţii de vacanţă în care să se pitească, le amputează plăcerea de a scotoci prin coşurile de "Reduceri", sau pe cea de a muşca, cu poftă, dintr-un hotdog, la colţ de stradă. Nu au voie să-şi îmbrăţişeze un
