S-a petrecut cu adevărat. În Aprilie 1967, la Palo Alto (California). Un profesor de liceu, pe numele său Ron Jones, le preda elevilor săi o lecţie de istorie despre Germania nazistă, când a fost confruntat cu o întrebare. Cum se face că germanii, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au trecut cu vederea sau chiar au acceptat exterminarea a milioane de oameni?
Pentru a le explica elevilor săi despre ce a fost vorba, Ron Jones a recurs la un experiment. A pretins că formează o mişcare, Al Treilea Val, al cărei scop ar fi fost să îi înveţe pe tineri cu disciplina şi spiritul comunitar. În scurtă vreme, pe măsură ce autoritatea sa asupra elevilor devenea mai strictă, profesorul le-a dezvăluit că există şi o ideologie a mişcării. Membrii acesteia au primit legitimaţii şi au fost învăţaţi să salute cu un gest inspirat de salutul nazist.
La un moment dat, lucrurile aproape că au scăpat de sub control. Unii membri îi turnau pe alţii la profesor. Gradul de conformism era deja îngrijorător. Jones s-a decis să termine experimentul chemându-i pe elevi într-o sală, sub pretextul că le va dezvălui cine este liderul secret al mişcării, la nivel naţional. După câteva minute de privit la un ecran de televizor fără nici o imagine, Jones a comunicat adunării că totul a fost o farsă destinată să le arate cum tineri altminteri normali pot fi atraşi de mişcările fasciste.
Cititorii din generaţia mea asociază titlul acesta, "Al Treilea Val", cu o carte celebră a lui Alvin Toffler, apărută în 1980. Pentru Toffler, societatea se află în pragul unei mari transformări, bazată pe tehnologia informaţiei.
Ce ne aşteaptă? Ceva mai apropiat de viziunea lui Toffler despre "societatea post-industrială" sau de experiementul sinistru al lui Ron Jones?
În ce mă priveşte, nu sunt un optimist. Dar nici pesimist. Nu cred că societăţile evoluează, cu o necesitate de f
