Intr-un comentariu postat pe site-ul ziarului “Adevarul”, Andrei Plesu revine iarasi la o tema pe care a mai abordat-o in textele sale de “blogger” recent: relatia dintre sine si cei care posteaza reactii la articolele sale publicate online. De aceasta data, Plesu, contrariat cumva de cei care simt nevoia sa fie vesnic in opozitie fata de convingerile sale, le face o invitatie surprinzatoare forumistilor care se hranesc din “pura negativitate”: sa iasa la lumina, pentru ca ar vrea sa-i cunoasca! Iata cateva fragmente din textul sau:
* “Mi s-a întîmplat, în cîteva rînduri, să pun pe hîrtie comentarii inconfortabile despre unii bloggeri şi forumişti. Cu riscul de a fi suspectat de ipocrizie, voi spune, totuşi, că, de cîte ori îmi arunc ochii pe iarmarocul din subsolul articolelor mele, mă simt cîştigat.
* (…) Am ceva de cîştigat – dacă nu direct, măcar colateral, ca experienţă de viaţă şi de oameni – chiar şi din postările celor care ţin cu tot dinadinsul să-mi arate nu că au alte opinii decît mine, ci că mă detestă, ba chiar mă dispreţuiesc. (…) Urmăresc cu atenţie şarjele lor inamicale, amintindu-mi de sfatul pe care ni l-a dat, cîndva, Constantin Noica: „Ai mai mult de cîştigat din reproşurile, chiar nedrepte, ale adversarilor, decît din amabilităţile prietenilor”. Le mulţumesc, prin urmare, celor pe care îi scot din minţi. Mă stimulează, mă ajută să înţeleg mai bine lumea în care trăiesc.
* Pura negativitate nu e materia primă optimă pentru construcţia de sine. Mă întreb însă, adesea, cu ce se aleg, din scrisul lor, ei înşişi. Repet, eu am multe de cîştigat din gherila lor resentimentară. Dar ei?
* Nu-ţi poţi face un portret plauzibil practicînd, obsesiv, retorica dosului de palmă. Nu te poţi manifesta deplin, dacă exişti numai prin reacţie. (…) Dar, în fine, nu mă bag. Fiecare cu alergiile şi aspiraţiile lui. N-am vrut să supăr pe n
