Joi, 30 mai, Adrian Bezna a depănat “amintiri cu vorbe şi cântec” în Talcioc Cultural. Iubitorii de folk s-au reunit în număr mare şi s-au bucurat de eveniment, au cântat, au aplaudat şi au ascultat.

Au ascultat vorbe, au ascultat cântec, au ascultat poezie, au ascultat comentariu pe textul poeziei, au ascultat cuminţi îndemnele la introspecţie. E drept că au fost şi puţin ajutaţi, că de, poezia trebuie citită, explicată şi apoi rumegată. Dar omul obişnuit care a ieşit singur sau cu prietenii să se relaxeze, după o zi de muncă, cu un recital muzical, într-un cadru prietenos, nu prea se lasă convins să mediteze şi să interiorizeze problemele universale identificate în textul poetic. Atunci se caută soluţii. Artistul, că de aia e artist, e creativ şi inventiv şi inovativ şi găseşte soluţii.

Artistul, în zilele noastre, este o entitate complexă, nu activează într-o singură sferă, el nu doar cântă, el nu doar scrie, el nu doar compune. El face toate aceste lucruri, dar este şi filosof, şi critic, şi agent de vânzări. Artistul din zilele noastre se ocupă de actul său artistic (într-o măsură mai mică sau mai mare, după caz) şi apoi face eforturi şi îşi explică actul artistic, povesteşte istoria actului său artistic şi istoria lui personală, îşi convinge publicul că e într-adevăr un act artistic. Dacă persistă îndoiala, foloseşte tehnici agresive de convingere şi discursuri dure care să convingă publicul de valoarea operei.

Au fost odată ca niciodată nişte vremuri când marii artişti îşi trăiau actul artistic cu umilinţă, modestie, dar cu pasiune şi aşteptau cu înfrigurare să vadă care este efectul produs de opera lor asupra publicului.

E drept că vremurile s-au schimbat şi noi toţi (inclusiv artiştii) trebuie să ne adaptăm lor, dar arta ar trebui să fie cel mai bun ambasador al ei.

E drept că nu orice act artistic poate să ajungă la un niv