Exponatul lunii iunie de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş este lada breslei croitorilor din Baia Mare, aflată în patrimoniul instituţiei şi datată 1.800.

Meşteşugul confecţionării îmbrăcămintei este unul dintre cele mai vechi şi mai utile meşteşuguri practicate de omenire. Croitorii au fost, secole la rând, organizaţi în bresle, având la bază principiul unei autonomii interne perfecte. Printre cele mai timpurii corporaţii profesionale meşteşugăreşti din Transilvania medievală a fost breasla croitorilor, atestată documentar din secolul al XIV-lea în oraşele mai importante, precum Braşovul sau Sighişoara, iar din secolul al XV-lea, în târguri şi oraşe precum Cluj, Baia Mare sau Bistriţa. Principalele mărturii ale practicării acestui meşteşug sunt documentele privilegiale păstrate în fondurile arhivistice, obiectele şi însemnările de breaslă păstrate în colecţiile muzeale.

Breasla croitorilor din Baia Mare este atestată documentar în anul 1412, beneficiind de-a lungul timpului de numeroase privilegii care au încurajat şi menţinut practicarea acestui meşteşug. Întreaga organizare a breslei era consemnată pe puncte în Statutul sau Regulamentul de funcţionare care reglementa prin prescripţii severe obligaţiile şi îndatoririle membrilor breslaşi, orice încălcare a acestora fiind aspru pedepsită. Unul din scopurile organizării în bresle era şi acela al eliminării concurenţei între meşterii aceleiaşi branşe şi, totodată, prin măsuri prohibitive, a concurenţei provenite din partea meseriaşilor nebreslaşi.

Obiectele şi însemnele principale ale breslei croitorilor erau: foarfece cu braţele deschise în sus, lada de breaslă în care erau păstrate documentele (statutul, jurnale de călătorie etc.), tabla de breaslă, convocatorul şi, nu în ultimul rând, tiparul de sigiliu cu care erau autentificate documentele