Aleg ciripitul păsărilor în locul vuietului maşinilor şi animalele sălbatice în schimbul celor îmblânzite. 40 de pădurărese stau la straja codrilor şi îngrijesc cu responsabilitate natura
La patru kilometri de satul Bursuc, Nisporeni, Angela Petrov (41 de ani) ne aşteaptă în faţa unei case ca-n poveşti. Trandafirii, crinii şi bujorii ce înfrumuseţează grădina şi foişorul acoperit cu paie din curte ne dau de înţeles că florile sunt una dintre pasiunile gospodinei. Ne invită în casă. Miroase a pâine coaptă. „Am făcut câteva pâini mici, ca să ne ajungă pentru câteva zile. Nu-mi place să cumpăr franzele de la magazin“, ne arată pitele rumenite.
S-a născut în pădure şi lucrează aici de o viaţă. Zece ani a fost lucrător silvic şi de alţi zece este pădurăreasă. Vine dintr-o dinastie a oamenilor care au ales să ocrotească „plămânii Pământului“. Bunicii au fost pădurari, tatăl le-a continuat meseria, iar după moartea lui responsabilitatea a revenit mamei. „De mică am trăit în pădure. Tata m-a învăţat să păstrez natura, să nu distrug plantele rare, să îngrijesc şi să salvez animalele. Pe atunci nu-mi doream să rămân. Ai impresia că e plictisitor, că eşti rupt de lume, dar unde poţi avea mai multă libertate decât aici?“, se întreabă femeia.
Acum are misiunea de a verifica zilnic peste 300 de hectare de pădure. Are grijă să nu ia foc vara, să nu fie măcelărite iarna şi să nu fie vânate ilegal animalele. E nevoită să fie pe cât de ordonată, pe atât de severă, nu pentru că ar vrea, ci „spre binele pădurii“. Aşa a câştigat respectul locuitorilor satelor din jur. „Primii trei ani, a fost greu. Lumea se gândea că a venit o tânără slăbuţă să le impună reguli. Cu timpul, s-au obişnuit cu mine. Nu vă uitaţi că sunt mai firavă. De fapt, ştiu să tai şi lemne, şi porci, mânuiesc puşca, mă pricep la toate“, se laudă pădurăreasa.
Ne-am convins de puterea acestei feme
