“În legătură cu Nicolae Ceauşescu am multe amintiri. Am fost în preajma lui, cred, de peste 30 de ori. De vreo patru-cinci ori în mod oficial, cu ocazia vizitelor de lucru în județ, o dată la Muzeul Naţional, la o întâlnire scurtă cu oamenii de cultură şi artă. În rest, erau vizite neoficiale, la vânătoare”, îmi mărturiseşteprofesorul Alexandru Toma, care aproximativ 20 de ani a fost preşedintele Comitetului Judeţean de Cultură Suceava sau, cum l-a „botezat” tovarăşa Elena Ceauşescu, Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă.

„Numai educaţie socialistă nu făceam noi. Eram nişte opozanți... pe şest”, îmi şopteşte instinctiv, cu mâna la gură.

Ne-am întâlnit zilele trecute pe o bancă din parcul din faţa patinoarului. „Erai copil pe vremea lui Ceauşescu...”, zâmbeşte carismatic bătrânul profesor.

Mi-a întins una din cărţile sale, „Martor la sfârşit de mileniu”. „Aici ai să găsești tot ce te interesează”.

Peste 50.000 de suceveni în faţa Casei de Cultură. Discursul linguşitor al prim-secretarului judeţului

16 septembrie 1989. Pe esplanada din faţa Casei de Cultură a Sucevei (pe atunci Piaţa 23 August) era o mare de oameni. Peste 50.000 de oameni ai muncii, „cu optimism şi încredere în viitorul luminos al patriei”, scria Zori Noi în ediţia din ziua următoare.

Urale şi aplauze puternice. Se scandează: „Ceauşescu-PCR!”, „Ceauşescu şi poporul!”

La balcon, Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Tovarăşul Constantin Stoica, prim-secretarul Comitetului Judeţean de Partid, ia cuvântul: „Vă rog să-mi permiteţi să vă exprim imensa bucurie de a vă avea în mijlocul nostru pe dumneavoastră, mult stimate şi iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, marele Erou al naţiunii, eminent gânditor revoluţionar şi patriot înflăcărat, făuritor al noului destin al ţării, personalitate de înalt prestigiu a lumii contemporane”.

Fosta profesoară de matematică