de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

03 iunie 2013 22:30

1 vizualizare

A-A+ "Dă share dacă-ţi pasă!" este un îndemn pe care utilizatorii de Facebook îl aruncă-n luptă ori de câte ori susţin sau vor să promoveze ceva. Ca să fie toată lumea lămurită, inclusiv cei care nu utilizează reţeaua de socializare, share-ul este o comandă cu ajutorul căreia distribui către ortacii de pe Facebook mesaje, fotografii, orice. E la modă acum să protestezi printr-un share, să te implici, tot share. Stai acasă, în fotoliu şi te dai de ceasul morţii pentru tot felul de nedreptăţi pe care le combaţi, comod, prin share. Nu-ţi place că lui x i s-a făcut o nedreptate? Dai cu share-ul de pereţii virtuali, răcneşti mut, din tastatură, din mouse. Tot din faţa calculatorului, laptop-ului, tabletei te poţi transforma într-un mare militant pentru orice, pentru cauze nobile sau pe care le înnobilezi cât ai chef. Vi-i amintiţi pe greviştii foamei din 1990? Ehei, de-ar fi avut ei Facebook şi alte cele, ce proteste ar fi încins în lumea virtuală. Mi-aduc aminte de ciocnirile din Piaţa Universităţii, de mineriade, de felul în care atunci, nişte oameni înţelegeau să protesteze, să lupte pentru ideile lor. Să lupte fizic, să-şi rişte integritatea fizică, uneori libertatea. Toate formele de protest de atunci, cu tot cu neplăcerile ce decurgeau din ele erau vii. se scanda, se striga, se arunca cu sticle incendiare, totul era viu, se petrecea în lumea asta palpabilă. Gândul era rostit vocal, nemulţumirea era urlată, muşchii zvâcneau în gesturi de revoltă. Oricât de sălbatice erau unele episoade, erau umane, conţineau ingredientele ce definesc individul activ. Azi, protestul e astenic, palid la faţă, ascuns după draperiile ce separă lumea reală de cea virtuală. Mă uitam la ceea ce se petrece în Turcia: pentru că s-a intenţionat demolarea unui parc din oraşul lor şi "cadorisirea locului