Contactele pe orizontală – implicând ONG-urile, lumea academică, mass media – sunt importante, însă esenţial rămâne tot acela între cetăţean şi reprezentantul său în Parlament.

Parlamentul începe să delibereze pe marginea proiectului de revizuire a Constituţiei, iar acest proces ar trebui să ne intereseze pe toţi. În momentul în care va fi definitivat textul documentului – dar înainte de votul parlamentar – voi îndrăzni şi eu, din acest colţ de pagină, să-mi spun punctul de vedere, să anunţ dacă mă voi prezenta la referendum şi, eventual, cum voi vota. Nu am făcut niciodată un secret din opţiunile mele constituţionale, dar prefer ca, deocamdată, să mă concentrez asupra contextului.

O primă condiţie pentru a afirma că o societate se află într-un „moment constituţional” ar fi, cred, larga acceptare a ideii că este nevoie de o schimbare semnificativă a instituţiilor ce-i susţin existenţa colectivă. Nu este obligatoriu să existe o majoritate clară în favoarea unei soluţii: cu cât divizarea este mai pronunţată, cu atât mai importante sunt deliberarea şi – în final – decizia. În mare măsură, ne aflăm într-o astfel de situaţie.

O a doua condiţie, care provine în mare măsură din teoriile politice pe care le îmbrăţişez, ar fi aceea ca dezbaterea să fie cât mai „izolată” de interesele pe termen scurt, egoiste, ale participanţilor, pentru că astfel ei ar fi mai puţin capabili să deturneze dezbaterea şi construcţia instituţională (dinspre interesul public, înspre interesele lor private). O modalitate de a promova această neutralitate ar fi distanţarea temporală între procesul constituţional şi alegerile propriu-zise, întrucât de rezultatul alegerilor depinde cel mai mult satisfacerea aspiraţiilor diverse ale politicienilor. Nu e cazul să detaliez motivul pentru care apropierea temporală de alegerile prezidenţiale face ca 2013 să nu ne ofere un bun „m