Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a pornit un adevărat genocid împotriva eroilor naţionali. Recent, în cadrul unui simulacru de simpozion, intitulat “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”, susţinut de cercetătorul german de origine română William Totok, a fost desfiinţat cel mai cunoscut şi mai longeviv luptător anticomunist „Moşu” Ogoranu. Mai mult, acelaşi institut a cerut Consiliului Local Târgu Ocna să-i retragă titlul de cetăţean de onoare acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu, cel numit de un alt evreu, Nicolae Steinhardt, „Sfântul închisorilor”, pe motiv că ar fi fost legionar şi fascist, deşi Gafencu a salvat cu preţul propriei fiinţe viaţa evreului Richard Wurmbrand. Joi, 30 mai, însă, Consiliul Local Târgu Ocna a respins cererea institutului.

Atentat post-mortem împotriva eroilor anticomunişti români! În perioada comunistă, se încerca distrugerea lor fizică, psihică şi spirituală şi, mai ales, compromiterea lor prin metode mişeleşti în faţa Neamului şi a Istoriei. Atunci, aceste acţiuni au purtat numele de „reeducare”. O tactică diabolică de distrugere a personalităţii prin tortură şi manipulare, o tactică de distrugere a conştiinţelor prin minciună. Azi, metodele reeducării nu mai sunt posibile, din fericire. Şi nici n-ar avea pe cine să fie aplicate, pentru că, dintre luptătorii anticomunişti şi deţinuţii politici au rămas puţini, extrem de puţini. Iar aceia sunt „inofensivi”, pentru că i-am îngropat în uitare. Manipularea e însă la fel de actuală. Doar că şi-a schimbat numele în „conferinţe ştiinţifice”.

În ultima vreme, tentativele de „asasinare” post-mortem a simbolurilor luptei anticomuniste au un punct comun: Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din