Ceea ce i se intampla acum partidului democrat liberal e foarte rau. Pierderea reformistilor este un semnal foarte prost pe care il transmite PDL, nu atat catre electoratul sau actual, cat a mai ramas el, ci mai ales catre electoratul pe care ar trebui sa-l recupereze.

Intelectualii, adusi in PDL, ce-i drept, mai mult de Traian Basescu, nu au fost niciodata cu adevarat digerati de partid. Dar au fost mereu un detasament de prestigiu, cu care partidul facea o diferenta specifica importanta pentru un anumit tip de alegatori.

Daca le luam procentele individuale, probabil ca niciunul dintre reformisti, cu exceptia Monicai Macovei, nu reprezinta o bomba electorala. Insa prin prestigiul lor, prin tinuta, prin abordari, prin educatie, ei au acces catre societatea civila si de aici catre un electorat retras scarbit din jocul politic.

Prin demisiile lui Daniel Funeriu si Teodor Baconschi si prin eventuala excludere a lui Cristian Preda si Toader Paleologu, urmate cel mai probabil de alte doua demisii, ma refer la Sever Voinescu si Monica Macovei, PDL incendiaza exact puntile, cat de fragile mai sunt ele, catre electoratul demobilizat. Pentru el, aceste plecari ar face probabil din PDL un partid total nefrecventabil.

Democrat liberalii furiosi pe reformisti se simt provocati de declaratiile acestora. Poate pe undeva au si dreptate. Dar atunci de ce intra cu capul direct in provocare, cu atat mai mult cu cat, pe fond, reformistii au dreptate?

Ce e neadevarat atunci cand Cristian Preda spune ca PDL nu face opozitie? Pentru ca intr-adevar nu face. Exemplul contestatiei la CCR la legea referendumului, despre care nici pana acum nu stim daca a fost sau nu depusa, este doar ultima mostra a pasivitatii PDL, cu mult prea preocupat de reglarile interne de conturi, decat de o actiune energica impotriva unei guvernari care face