Dan Lungu este un scriitor pe care dacă nu l-ați citit până acum, nici nu știți ce ați pierdut. Cum este, ca să-i parafrazăm titlul unui volum, un băiat de gașcă, l-am prins la gala UNITER de anul acesta de la Iași și am reușit să-l conving să ne acorde un interviu. Iată-l mai jos vorbind despre viața de scriitor în România, ce și cât mai citesc românii, despre ecranizarea romanului „Sunt o babă comunistă” sau despre rolul său în planul capitalei Moldovei de a deveni Capitală Culturală Europeană.

Reporter: Ce a fost mai întâi, sociologia sau literatura?

Dan Lungu: Literatura, evident. În Botoşani, oraşul lui Eminescu, scrisul poeziei era un fel de sport local, de muncă în folosul comunităţii, aşa că nu aveam cum să scap. Sociologia a venit abia după Revoluţie, când eram major.

Rep.: Cum e să fii un scriitor de succes în România? S-ar putea trăi doar din scris la noi sau, fără încă un job, nimeni nu s-ar mai face scriitor?

D.L.: Destul de incomod – cu cât mai mulţi cititori, cu atât mai puţini prieteni… Fără un alt job, e mai corect să spunem că doar poţi supravieţui din scris… e greu să trăieşti decent din asta. O moştenire de familie, o soţie harnică şi înţelegătoare sunt şi ele nişte variante… Din păcate, în acest moment bursele pentru creaţie lipsesc cu desăvârşire din România.

Rep.: Mai citesc românii şi altceva în afară de etichete de şampon sau horoscopul zilnic?

D.L.: Mesajele de pe Twitter, de pe Facebook… Rezultatul unui sondaj naţional ne spune că 51% din populaţia de peste 16 ani nu a citit nicio carte anul trecut. Pe de altă parte, există o sectă de cititori împătimiţi, cu care e un deliciu să stai la taifas. Îi întâlnesc mereu la lansări sau întâlniri cu publicul.

Rep.: La şase ani de la publicare, „Sunt o babă comunistă” e în continuare un hit: o adaptare după carte a fost jucată la un teatru din Budapesta. Cum de