Olimpiu avea 4 ani când a dispărut. Părinţii lui continuă să creadă că el trăieşte pe undeva şi că, într-o zi, îl vor regăsi
Pare o poveste desprinsă din cărţile pentru copii, precum “Hansel şi Gretel”, însă este, din păcate, o întâmplare reală, care a schimbat destinul unei familii din Baia Mare. Totul s-a petrecut în urmă cu exact 22 de ani, într-o zi de 3 iunie. Era luni după-amiază. Nicolae Strîmbu ieşise din schimbul I de la uzină şi a mers să-şi ia nişte piese pentru motocicleta cu care umbla pe atunci. Apoi, a rămas la o bere cu prietenii. Şi astăzi încă regretă că nu s-a grăbit atunci înspre casă. N-avea cum să presimtă nenorocirea... Adina, soţia lui, stătea acasă şi avea grijă de cei doi copii ai lor: Amalia (2 ani) şi Olimpiu (4 ani).
Dispariţia
Era o zi senină de vară. În jurul orelor 16:00, un copil din vecini vine la poarta Adinei Strîmbu şi o întreabă dacă-l lasă pe Olimpiu cu el, să meargă cu caprele în pădure. Cel mic îi ţinea de urât, iar pădurea era aproape, la câţiva paşi de casă. Copleşită probabil de treburile casei şi gândindu-se că nu poate întâmpla nimic rău, femeia încuviinţează. Deşi băiatul în grija căruia îl lăsa pe Olimpiu nu avea nici el decât 11 ani. Cel mic iese pentru ultima oară pe poarta casei. Era îmbrăcat, avea să-şi amintească mai târziu mama, în nişte pantaloni albaştri din lână, o cămaşă maro şi o bluză de trening de aceeaşi culoare. În picioare purta sandale din cauciuc. Mama l-a privit atunci plecând, fără să bănuie că nu o să-l mai vadă niciodată.
O vreme, copiii s-au jucat la marginea pădurii. Sunt martori doi vecini care erau sus, pe deal, şi i-au văzut. Apoi, ei s-au luat cu treabă şi n-au mai ţinut socoteala copiilor. Probabil că, în timp ce băiatul mai mare îşi aduna caprele risipite, Olimpiu, curios, a înaintat în pădure. Fiind mititel şi îmbrăcat, din cap până în picioare,
