De peste 23 de ani incoace, Parlamentul Romaniei este dator cu legea infiintarii in capitala a unui muzeu al ororilor comunismului precum si a unui monument al victimelor acestuia. Sursa imagine: acum.tv.ro
Inca de acum opt ani am exprimat acest deziderat in Proclamatia pentru Romania publicata in 30 aprilie 2005 pe prima pagina a ziarului de impact national “Ziua”. Citez respectivul punct al proclamatiei: “Infiintarea unui Institut national pentru studierea ororilor comunismului in Romania, precum si a unui Muzeu al, avand sediul in Bucuresti (si avand ca model partial Memorialul de la Sighet)”. Ca urmare, in decembrie 2005, guvernul liberal Tariceanu a infiintat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.
Dar, spre dezonoarea noastra a tuturor, Bucurestiul a ramas singura capitala a unei foste tari comuniste din Uniunea Europeana in care nu exista un muzeu al ororilor comunismului si un monument al victimelor acestuia.
Cred ca viitorul muzeu ar trebui sa aiba doua sectii: (1) sectia de la Fortul 13 Jilava dedicata in special ororilor regimului penitenciar si (2) sectia din cadrul actualului Palat al Parlamentului dedicata in special ideologiei comuniste si cultului personalitatii.
Am credinta ca monumentul victimelor comunismului ar putea fi o cruce uriasa inaltata in centrul capitalei, de dimensiunea simbolica a Coloanei infinitului din Targu-Jiu.
Avand in vedere necesitatea perpetuarii memoriei antitotalitare in Europa, atat muzeul cat si monumentul vor putea fi realizate din fonduri europene, fiind de notorietate faptul ca poporul roman a indurat cel mai cumplit regim totalitar comunist din Europa postbelica si ca Romania este singura tara europeana in care s-au inregistrat victime la caderea comunismului. Chiar si la Moscova comunismul a cazut fara victime, in timp ce la Bucuresti a fost o baie de sange: peste 110
