În Turcia, Guvernul încearcǎ sǎ calmeze spiritele dupǎ manifestaţiile şi violenţele din ultimele zile, soldate cu victime omeneşti. Prin vocea unui vicepremier, puterea de la Ankara îşi cere scuze pentru violenţele comise de Poliţie. Nu este sigur însǎ cǎ premierul Recep Tayyip Erdogan, aflat într-o vizitǎ în Africa de Nord, va fi dispus sǎ adopte şi el aceastǎ atitudine, mai ales dupǎ ce i-a denunţat pe unii manifestanţi ca fiind complici cu teroriştii.

Islamiştii aşa-zis moderaţi aflaţi la putere de zece ani în Turcia au probabil motive sǎ fie surprinşi de amploarea constestaţiei şi de rapiditatea cu care s-a extins. “Modelul turc” de care Partidul Justiţiei şi al Dezvoltǎrii este atât de mândru şi pe care a încecat sǎ­-l promoveze în toatǎ lumea musulmanǎ a primit, în orice caz, o puternicǎ loviturǎ. Ceea ce au încercat de fapt conservatorii turci a fost o sintezǎ între democraţie şi islam, dar cu un scop care, pânǎ la urmǎ, este tot islamizarea societǎţii. Cu diferenţa cǎ aceastǎ islamizare a fost conceputǎ dupǎ metoda “soft”.

Nu este exclus ca islamiştii moderaţi turci sǎ se fi inspirat aici de la americani. Pentru cǎ americanii sunt cei care au inventat formula “soft power”. Strategii americani au teoretizat metoda impunerii democraţiei în unele state cu tradiţie totalitarǎ nu prin forţǎ, ci prin persuasiune. Prin imagine, prin capacitatea de seducţie a modelelor occidentale, prin accesul liber la informaţie, rezultatul este uneori mult mai eficient, deşi metoda cere mai mult timp, decât prin impunerea brutalǎ a unor instituţii sau reguli. Cam aceastǎ metodǎ, dar într-un sens contrar, a fost adoptatǎ de islamiştii moderaţi în Turcia.

Islamizarea soft

Societatea turcǎ a fost suspusǎ unei “islamizǎri soft”, pas cu pas, prin reglementǎri şi reforme care au trecut neobservate în Occident, care nu a fǎcut deci valuri mediatic