Evolutia rapida a protestelor din Turcia a expus mai multe probleme latente in peisajul politic din tara. Desi atractia pe care o exercita partidul de guvernamant al premierului Recep Tayyip Erdogan - Partidului Dreptatii si Dezvoltarii (AKP) a inceput sa erodeze, va ramane o forta puternica in politica din Turcia mult timp de acum incolo, considera analistii Stratfor.
Protestele pana acum nu indica faptul ca partidul lui Erdogan se confrunta cu un risc iminent de a pierde controlul puterii, insa scot la iveala limitele ambitiilor politice al sale.
Erdogan incearca sa extraga voturi dintr-un proces de pace lent si fragil cu PKK, pentru a il ajuta sa obtina suficient sprijin pentru un referendum constitutional. Referedumul ar transforma Turcia, dintr-un sistem parlamentar intr-un sistem prezidential si i-ar permite lui Erdogan, al carui mandat de premier se incheie in 2015, sa continue la conducerea tarii ca presedinte din 2014, cand sunt programate alegeri prezidentiale.
Perspectiva alaturarii membrilor Partidului Pace si Democratie pro-Kurdistan protestatarilor din partidul de opozitie nu este un semn bun pentru Erdogan.
Opozitia in principal seculara se alarmeaza in fata politicilor care compromit valorile fundamentale ale statului asa cum au fost definite de Kemal Ataturk, aminteste Stratfor. Insa nemultumirea fata de partid nu se rezuma doar la diviziunea islamist-secular. Exista si perceptia potrivit careia partidul de guvernamant urmareste o forma agresiva de capitalism, care sfideaza norme de mediu, pe langa valorile islamice. In randul cercurilor oamenilor de afaceri, se naste frustrarea privind numarul de concesii facute pentru apropiatii lui Erdogan.
Polarizarea reflectata in presa
Polarizarea in stat se poate vedea clar in felul in care protestele au fost relatate in presa, considera an
