Mai an vară, preşedintele nostru, „al tuturor românilor”, nimerit strategic şi, nici vorbă popular, în garajul (devenit celebru) dlui şi camaradului Onaca, faţă-n faţă cu ceata admiratorilor, strânsă ciopor ante portas, se întreba candid şi nevinovat, cu gândul la vulnerabilizarea şi periclitarea siguranţei naţionale de către mass-media ticăloase: Antena trei e aici? Ca un făcut, Antena trei lipsea. Era în schimb pătrunsă de ataşament fierbinte, B1 TV. Preşedintele s-a-nseninat pe dată şi le-a adresat compatrioţilor cel mai democratic sfat: Vă rog să faceţi următorul exerciţiu! Nu vă mai uitaţi, timp de o săptămână, la Antena trei! Schimbaţi canalul, adicătelea. Şi la care să ne uităm? Evident, la B1 TV, vorba aia, post cu totul independent, slujit de jurnalişti numai muc şi sfârc, care spun adevărul şi numai adevărul. Evident că eu unul mă uit şi colo, şi colo şi dincolo. Citesc ce se scrie, cum se scrie, cum combat, şi „Adevărul” şi „Ev. Z.”, şi „România Liberă”, şi „Jurnalul Naţional”... Cum este fracturată în două, dezbinată la ora de faţă societatea românească, în băsişti şi antibăsişti, aşa e şi presa televizată sau scrisă şi tipărită. Două tabere structurate pe meschine criterii şi interese partizane. E fatalmente să se întâmple aşa ceva, când ziarele şi televiziunile sunt nevoite să subziste din ceea ce se vehiculează şi ceea ce le pică de pe piaţa de publicitate. E o luptă crâncenă între patronii de presă, între mogulii cei „răi” şi cei „buni” pentru acapararea şi partajarea acestor resurse şi oportunităţi.

Presa „liberă şi independentă” devine, într-un asemenea climat viciat (în primul rând de factorul politic), o iluzie, poveste de adormit copiii. Părintele bolşevismului, Vladimir Ilici, spunea la vremea lui o vorbă a dracului de vulgară, palpabilă şi adevărată: Libertatea presei ţine de sacul cu bani! Unde e sacul cu bani, către acolo bat