Centrala termică a oraşului va fi dezmembrată pe bucăţi şi valorificată la fier vechi.

Privind în urmă la toată experienţa mea în relaţia cu CET, am acum impresia că am asistat la un film despre un tren aflat în viteză maximă spre un pod peste o prăpastie şi la mijlocul căruia şinele sunt rupte. Adică da, sigur, sistemul de termoficare în teorie este o soluţie eficientă şi în favoarea abonaţilor.

Cei cu state vechi ca abonaţi ai sistemului îşi aduc aminte de perioada în care încălzirea pe timp de iarnă nu era echivalentul unei rate la un credit ipotecar şi când plăteau te miri ce şi mai nimic la întreţinere. Singurele reproşuri majore au fost legate de faptul că toamna şi primăvara nu aveau căldură în case şi că aveau de suferit toţi din cauza câtorva datornici. Plus că niciodată compania asta numită CET SA nu a avut o conducere care să facă ceva concret pentru a rezolva aceste probleme, atunci când încă se mai putea. S-au cantonat de fiecare dată în sfera mentalităţii de serviciu public în regim de monopol, fără a gândi cum ar putea evolua lucrurile peste 5 ani sau 10 ani. Iar compania a fost cuib călduţ pentru călătorii veniţi cu recomandare de partid ca să intre pe statele de plată. Oooh, şi ce vacă de muls a fost CET-ul atâţia ani, şi ce salarii frumuşele au avut!

Duşul rece a venit prin 2000 şi ceva, când tehnologia centralelor de apartament a devenit cât de cât accesibilă, iar brăilenii au început să se debranşeze pe capete. N-a mai contat că plăteau o mică avere pentru independenţa energetică, dorinţa de a scăpa din "închisoarea CET" a fost mult mai mare. De fapt, acela a fost şi momentul în care trenul despre care vorbeam mai devreme a prins viteză spre prăpastie. Cele mai multe compartimente au rămas goale pentru că o parte din pasageri au coborât din mers şi, ca să continuăm analogia, "naşii" de tren s-au răzbunat pe ce